Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Hepta/ Argentinieni au venit convinși că Messi va mai ridica o dată Cupa Mondială Dragii mei cu Jurnalul sub braț, finala s-a jucat, trofeul și-a găsit stăpânul, iar luminile de pe marile stadioane s-au stins. Oficial, Campionatul Mondial s-a încheiat.
Neoficial, încă trăiește prin aeroporturi, pe străzi și în fotografiile pe care mii de suporteri continuă să le facă lângă panourile cu însemnele competiției. Mulți au profitat de viză și au rămas câteva zile sau chiar câteva săptămâni în Statele Unite. Acum este, paradoxal, momentul cel mai bun pentru o vacanță.
Prețurile au revenit cu picioarele pe pământ. Berea nu mai costă 20 de dolari, camerele de hotel au redevenit accesibile, iar biletele de avion nu mai par calculate pentru un buget de club din Premier League. Am întâlnit argentinieni, panamezi, olandezi, englezi și nemți oprindu-se în fața siglelor oficiale ale competiției pentru încă o fotografie.
Parcă nimeni nu se grăbește să închidă definitiv albumul acestui turneu. Au venit convinși că Messi va mai ridica o dată Cupa Mondială. Au plecat cu tristețea că ultimul lui dans la un Mondial s-a încheiat fără al doilea trofeu.
Dar, în același timp, și cu satisfacția că au fost acolo, că au trăit încă o aventură alături de omul care a scris cea mai frumoasă pagină din istoria fotbalului argentinian. Până la urmă, la fiecare Campionat Mondial există o singură campioană. Restul pleacă acasă cu amintirile, care, de multe ori, valorează aproape cât trofeul.
În zilele acestea am făcut o scurtă escapadă prin Costa Rica și Panama. Credeam că, odată ieșit din Statele Unite, voi lăsa Mondialul în urmă. M-am înșelat.
În Costa Rica încă se vorbește despre finală. Majoritatea microbiștilor de aici au ținut cu Argentina și regretă că Lionel Messi și-a încheiat aventura mondială fără încă o stea pe tricou. Nu sunt argentinieni, dar fotbalul are această putere ciudată de a te face să suferi pentru o echipă aflată la mii de kilometri distanță.
În Panama, atmosfera este cu totul alta. Nu există tristețe. Există mândrie.
Naționala lor nu a cucerit lumea și nici nu și-a propus asta. Dar a reprezentat cu demnitate o țară mică într-o competiție uriașă. Înfrângerile la limită, 0-1 cu Ghana și 0-1 cu Croația, au fost primite aproape ca niște victorii morale.
Panamezii nu vorbesc despre eliminare. Vorbesc despre faptul că au fost acolo. Uneori, pentru țările mici, participarea nu este un clișeu diplomatic.
Este chiar cea mai mare victorie. Mondialul are un dar aparte. Unește pentru o lună întreagă oameni care nu vorbesc aceeași limbă, nu locuiesc pe același continent și nu au aceleași tradiții.
Apoi îi trimite înapoi acasă cu aceeași întrebare: „Ne vedem și peste patru ani? ”. Judecând după fotografiile pe care încă le fac suporterii lângă siglele competiției, răspunsul pare să fie deja dat.
Da. Ne vedem peste patru ani. Iar până atunci vom trăi din amintiri.
Noi ne revedem săptămâna viitoare, cu sănătate, în pace și siguranță. Doamne ajută!