Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Toamna, sezonul ideal pentru livadă Perioada optimă pentru plantarea pomilor fructiferi toamna începe după căderea frunzelor, când pomii intră în repaus vegetativ, și se întinde, în funcție de zonă, până la îngheț. Plantarea de toamnă le oferă rădăcinilor un avans important față de cea de primăvară, dar reușita depinde de câteva condiții esențiale de sol și vreme.
Toamna este considerată de specialiști cel mai bun moment pentru plantarea majorității pomilor fructiferi, mai conform chiar decât primăvara. Motivul ține de fiziologia pomului: chiar dacă partea vizibilă intră în repaus, rădăcinile continuă să se dezvolte în sol atâta vreme cât temperatura nu scade sub un anumit prag, ceea ce înseamnă că pomul plantat toamna ajunge la primăvară deja „așezat” în locul lui, cu un avans de câteva săptămâni față de unul plantat abia atunci. Perioada optimă începe, de regulă, imediat după căderea frunzelor, moment în care pomul intră în repausul vegetativ, și se întinde până când solul îngheață.
Practic, este vorba despre intervalul septembrie–noiembrie, cu variații în funcție de zonă și de vremea din anul respectiv: în zonele mai calde, fereastra de plantare poate rămâne deschisă până spre finalul lunii noiembrie, în timp ce în zonele de deal sau de munte, unde înghețul vine mai devreme, plantarea ar trebui încheiată până la mijlocul lunii noiembrie. Alegerea speciei contează, la rândul ei, pentru reușita plantării de toamnă. Merii, perii și prunii se descurcă bine în zonele de deal, în timp ce speciile termofile, precum piersicul, caisul sau smochinul, se pretează mai degrabă zonelor sudice, mai calde.
Piersicul, spre exemplu, este una dintre speciile mai flexibile, putând fi plantat atât toamna, cât și primăvara, cu condiția ca plantarea de primăvară să se facă doar după ce riscul de îngheț a trecut complet. Toamna oferă, în mod natural, câteva avantaje importante pentru un pom proaspăt plantat. Precipitațiile specifice sezonului mențin solul constant umed, ceea ce reduce nevoia de irigare frecventă și ajută rădăcinile să se fixeze mai ușor.
În plus, pomii aflați în repaus vegetativ suportă mult mai bine stresul transplantării decât cei aflați în plină vegetație. După plantare, pomul are nevoie de un tutore pentru sprijin, de udare abundentă imediat după plantare și, în funcție de zonă, de protecție a trunchiului împotriva rozătoarelor și a variațiilor bruște de temperatură din timpul iernii. Dacă fereastra de toamnă a fost ratată, pomii fructiferi mai pot fi plantați și primăvara devreme, înainte de umflarea mugurilor, de regulă în lunile martie-aprilie, cu condiția ca riscul de îngheț târziu să fi trecut.
Specialiștii sunt însă de acord că, per total, rezultatele cele mai bune se obțin la pomii plantați toamna, pentru că mulți dintre ei încep formarea rădăcinilor încă din acest anotimp, chiar dacă partea de deasupra solului pare complet oprită din creștere. O excepție o reprezintă pomii crescuți în ghivece sau containere, cu rădăcina protejată: aceștia pot fi plantați, teoretic, aproape oricând în timpul anului, atâta vreme cât solul nu este înghețat.