Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Ce se întâmplă cu adevărat când America Centrală începe să se cutremure Dragii mei cu Jurnalul sub braț, în ultimele zile primesc întruna mesaje după puternicul seism care a lovit nordul Columbiei. „S-a simțit și la voi cutremurul?
” Eu, unul, aici, în Costa Rica, n-am simțit nimic. Poate pentru că eram în locul potrivit, la câteva sute de kilometri de epicentru, poate pentru că pământul a hotărât să se miște mai serios în altă parte. Mai la sud, însă, în Panama, mișcarea s-a simțit.
Iar într-o astfel de regiune, prima întrebare care apare după un cutremur puternic nu este neapărat „cât de tare a fost? ”, ci „vine și un tsunami? ”.
De data aceasta, din fericire, nu au fost emise alerte de tsunami pentru coasta Pacificului din Costa Rica și Panama. Și bine că n-au fost. Pentru că, privind harta, îți dai seama cât de vulnerabile pot fi unele dintre aceste locuri.
Costa Rica este o țară binecuvântată de natură. Munți verzi, păduri tropicale, plaje nesfârșite, Oceanul Pacific într-o parte și Marea Caraibilor în cealaltă. Numai că aceeași natură care îi aduce pe turiști aici vine la pachet și cu câteva avertismente scrise în litere mici.
Pământul se mișcă. Și se mișcă destul de des. Costa Rica se află într-o zonă tectonică activă, iar cutremurele fac parte din viața de zi cu zi.
Nu în sensul că oamenii stau cu mâna pe ușa de ieșire, gata să fugă la primul scârțâit al mobilei, ci în sensul că un mic tremur al casei nu mai produce aceeași panică pe care ar produce-o în alte părți ale lumii. Aici, dacă se mișcă puțin lustra, oamenii se uită la ea. Dacă se mișcă mai tare, se uită unii la alții.
Iar dacă începe să se miște foarte tare, atunci toată lumea știe ce are de făcut. Este, într-un fel, o formă de educație geologică permanentă. Costa Rica trăiește și cu vulcanii.
Arenal, Poás și Turrialba sunt printre cei mai cunoscuți, iar peisajul țării îți amintește permanent că sub pământ există forțe pe care omul nu le poate negocia. Mai la nord, în Guatemala, situația este asemănătoare. Țara are, la rândul ei, mai mulți vulcani activi, iar erupțiile și cutremurele nu sunt evenimente care să pară desprinse dintr-un film despre sfârșitul lumii.
Sunt, pur și simplu, parte din realitatea geologică a Americii Centrale. Așa că, pentru un localnic, ideea că Pământul mai trosnește din când în când nu este chiar o revelație. Natura nu anunță întotdeauna când are chef să-și schimbe poziția.
Poate cel mai important lucru este că, în Costa Rica, experiența cutremurelor a schimbat și felul în care se construiește. Clădirile sunt proiectate ținând cont de riscul seism ic. Normele de construcție au evoluat tocmai pentru ca o clădire să poată suporta mișcările terenului fără să se transforme într-un morman de beton.
Aici apare și una dintre marile diferențe dintre un cutremur și o tragedie. Cutremurul este fenomenul natural. Catastrofa este, de multe ori, rezultatul felului în care omul a construit, a ignorat sau a subestimat acel fenomen.
Într-o țară obișnuită cu seismele, o casă nu trebuie să fie doar frumoasă. Trebuie să știe și să danseze atunci când începe să se miște pământul. În Costa Rica, după un cutremur mai puternic, oamenii nu se grăbesc neapărat să vorbească despre apocalipsă.
Se uită în jur, verifică locuința, telefoanele, familia și, mai ales, informațiile oficiale. Pentru că următorul pericol nu este întotdeauna replica seismică. Dacă epicentrul este în Ocean sau suficient de aproape de coastă, apare și spectrul tsunamiului.
Falezele și plajele spectaculoase din Costa Rica sunt minunate pentru turiști. În cazul unui tsunami, însă, aceeași coastă poate deveni extrem de vulnerabilă. Apa nu negociază cu hotelul de cinci stele, cu bungalow-ul din lemn sau cu restaurantul de pe mal.
Din fericire, de data aceasta, alarma nu a venit. Noi ne revedem săptămâna viitoare, cu sănătate, în pace și siguranță. Doamne ajută!