Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Sf. Părinți Ioachim și Ana, sărbătoriți pe 9 septembrie.
Sfinții Părinți Ioachim și Ana, părinții Fecioarei Maria, sunt sărbătoriți pe 9 septembrie, la o zi după Nașterea Maicii Domnului. La o zi după Nașterea Maicii Domnului, calendarul bisericesc ne aduce încă o sărbătoare frumoasă, de data asta, a bunicilor lui Iisus. Pe 9 septembrie, îi prăznuim pe Sfinții Părinți Ioachim și Ana, cei care, prin răbdarea și credința lor, au dat lumii-o pe Fecioara Maria.
E genul de poveste care merită spusă, mai ales pentru cei care poartă aceste nume. Ioachim și Ana au fost oameni simpli și milostivi, cu o credință puternică în Dumnezeu, obișnuiți să împartă din avutul lor cu cei săraci, de fiecare dată, la fiecare sărbătoare, dădeau atât bisericii, cât și celor lipsiți, bucurându-l pe Dumnezeu cu bunătatea și milostivirea lor. Sfântul Ioachim era descris ca un om drept și înstărit, provenit din neamul regelui David, evlavios, care aducea daruri la templu și trăia o viață plină de rugăciune.
Sfânta Ana provenea, la rândul ei, din seminția preotului Matan. Problema lor, una foarte dureroasă pentru vremea aceea, era că nu aveau copii, deși erau căsătoriți de zeci de ani. În societatea iudaică din acea perioadă, o familie fără copii era privită drept lipsită de binecuvântare divină, aproape blestemată.
Tradiția spune că, ajunși la al cincizecilea an de căsnicie, Marele Preot al Templului le-a respins chiar jertfa adusă, în fața tuturor, numindu-i „blestemați”, un moment de umilință publică extrem de dureros pentru cei doi. Îndurerați, Ioachim și Ana s-au retras fiecare, separat, pentru post și rugăciune: Ioachim a urcat pe munte, unde a jurat să nu mănânce și să nu bea până nu-l va auzi Domnul, spunând că „hrana și băutura mea va fi rugăciunea”. Ana a rămas acasă, rugându-se cu lacrimi fierbinți: „Doamne, și pământul aduce roadă, și păsările fac pui, și fiarele nasc…
„, o rugăciune sfâșietoare, care pune în cuvinte exact durerea unei femei care se simțea uitată chiar și de natură. După 40 de zile de post aspru și rugăciune neîntreruptă, Dumnezeu le-a trimis un înger, care le-a vestit că Ana rămăsese, în sfârșit, însărcinată, vestindu-le, practic, nașterea Maicii Domnului, cea care avea să aducă mântuirea întregului neam omenesc. Nu e o coincidență de calendar.
Sfinții Părinți (marii teologi și scriitori creștini din primele secole) au hotărât ca, imediat după o sărbătoare importantă, în acest caz, Nașterea Fecioarei Maria, să fie pomeniți și cei care au făcut posibil acel eveniment. Practic, aceeași logică apare și în alte momente ale calendarului bisericesc: după Botezul Domnului, pe 6 ianuarie, a doua zi Biserica îl prăznuiește pe Sfântul Ioan Botezătorul. Sfântul Ioachim a murit la 80 de ani, iar Sfânta Ana, la 70 de ani, la doi ani după soțul ei, amândoi trăind, până la final, exact viața de credință și răbdare care i-a consacrat drept model pentru toți creștinii.
Ziua de 9 septembrie vine cu propriul set de obiceiuri, adunate din tradiția populară de-a lungul secolelor: Pentru cei care poartă aceste nume sau derivatele lor, 9 septembrie este ziua onomastică, un prilej bun de „La mulți ani! „: Un detaliu lingvistic interesant: după cum Ioachim nu are un corespondent feminin direct în onomastica românească, nici Ana nu are un corespondent masculin, fiecare dintre cele două nume a rămas, de-a lungul timpului, atașat exclusiv unui singur gen, chiar dacă amândoi sfinții sunt prăznuiți împreună, în aceeași zi. Pentru cei curioși, 9 septembrie nu este singurul moment din an legat de povestea celor doi sfinți.