Timp de nouă zile, Bucureștiul primește pe scenă ce au mai bun teatrele maghiare din România. BukFeszt5 aduce în Capitală spectacole premiate în țară și în Ungaria, de la clasici precum Cehov, Shakespeare, Ionesco, Molnár Ferenc și Jon Fosse până la dramaturgie contemporană, teatru documentar și dans. Toate se joacă în limba maghiară, cu supratitrare în română. Miza e mai mare decât pare: o parte importantă a teatrului românesc se face în altă limbă decât româna, iar publicul din sudul țării o vede rar.
Una dintre cele mai așteptate producții vine de la Teatrul Național Târgu Mureș, Compania Tompa Miklós, în colaborare cu Yorick Studio. Povestea pornește de la trei adolescenți care se revoltă împotriva sistemului în ultimele săptămâni ale regimului Ceaușescu. Trei decenii mai târziu se reîntâlnesc și trebuie să dea socoteală pentru alegerile și compromisurile făcute. Spectacolul are deja premii importante: două distincții speciale la Festivalul de Teatru Városmajor, Premiul pentru Dramaturgie Maghiară Contemporană pentru Barabás Olga și Sebestyén Aba și titlul de cel mai bun actor pentru László Csaba, la Întâlnirea Națională de Teatru de la Kaposvár. Tema pare aleasă cu grijă. La peste 35 de ani de la 1989, întrebarea despre cine ce a făcut atunci, și cu ce preț, are încă sens pentru ambele comunități.
Programul mai cuprinde un „Liliom” gândit ca o tragedie urbană cu energie de show, cu muzică rock și o componentă vizuală puternică. Scenografia semnată de Márton Erika a fost nominalizată la Premiile UNITER și premiată atât la Festivalul Teatrelor Maghiare de la Kisvárda, cât și de breasla criticilor din Ungaria. Tot la Kisvárda, Szilágyi Míra a primit premiul pentru tinere talente. Tompa Gábor, unul dintre cei mai cunoscuți regizori maghiari din România, montează din nou „antipiesa” lui Ionesco, în care conversația banală alunecă treptat spre absurd și, aproape pe nesimțite, spre tragic. Este prima dată după aproape 35 de ani când textul lui Ionesco se joacă în maghiară pe o scenă din România. Aproape simbolic, un autor născut în România revine astfel prin a doua limbă de teatru a țării. Programul include și o montare poetică despre pierdere și teama de schimbare, în care o lume întreagă dansează și vorbește fără să observe că pierde pentru totdeauna ceea ce credea de neînlocuit.
Festivalul reunește trupe din zece orașe: Cluj, Târgu Mureș, Sfântu Gheorghe, Oradea, Miercurea Ciuc, Satu Mare, Timișoara, Târgu Secuiesc, Odorheiu Secuiesc și Gheorgheni. Harta arată cât de răspândită este această rețea teatrală, cu Clujul și Ardealul ca centre firești. Același spectator ar trebui să facă sute de kilometri ca să vadă aceste spectacole acasă la ele. La BukFeszt le găsește adunate în același loc.
Întâlnirile de după reprezentații sunt, poate, cea mai valoroasă parte a festivalului. Publicul e invitat să rămână în sală pentru discuții cu actorii și echipele de creație, moderate de critici, jurnaliști culturali și actori, printre care Oana Borș, István Téglás, Doina Papp, Nona Rapotan și Ada Ichim. Ajuns la a cincea ediție, BukFeszt pare să fi înțeles că supratitrarea ajută la înțelegerea replicilor, dar publicul și artiștii se apropie cu adevărat abia din dialogul direct. Biletele se găsesc pe Entertix.ro, în limita locurilor disponibile.
Sursă text și foto: Jurnalul Național — articolul original