Se împlinesc astăzi o sută de ani de la nașterea Partidului Național Țărănesc, formațiunea care a dominat o bună parte din viața politică interbelică a României. Momentul de referință este 10 octombrie 1926, când, la București, țărăniștii lui Ion Mihalache s-au unit cu naționalii lui Iuliu Maniu.
Congresul de fuziune s-a ținut în sala Amicitia a clădirii de pe strada Ioan Zalomit, în care funcționează astăzi Centrul Cultural Petofi Sandor. Acolo, Partidul Țărănesc, condus de Mihalache, a ratificat unirea cu Partidul Național Român, aflat sub conducerea lui Maniu, iar din cele două curente a rezultat o singură forță politică.
Noul partid a câștigat la scor alegerile care au urmat și a ajuns la guvernare, pe care a exercitat-o între 10 noiembrie 1928 și 13 ianuarie 1933. Evoluția sa a fost întreruptă de schimbările de regim: instaurarea dictaturii regale în 1938, urmată de cea antonesciană, a încheiat perioada pluralismului politic de dinainte de război.
Fuziunea din 1926 reunea două tradiții distincte, cea a mișcării țărănești, preocupată de reforma agrară și de soarta satului, și cea a naționaliștilor care făcuseră din Partidul Național Român principalul actor politic al românilor din Transilvania. Tocmai această combinație i-a dat partidului greutatea necesară pentru a câștiga la urne.
Sursă text și foto: Magazin Sălăjean — articolul original