Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Ce se întâmplă când nici Parlamentul, nici Guvernul nu mai pot legifera Acordurile internaționale, acordurile de împrumut, rectificarea bugetară sau bugetul pe anul 2027, sub semnul întrebării. Perpetuarea interimatului la Palatul Victoria aruncă România în haos generalizat De la Hotărârile de Guvern desființate inclusiv de către instanțele de judecată, pe motiv că promovează politici publice noi inițiate de un Executiv cu puteri restrânse, Consiliul Legislativ a mai avizat negativ o serie de acte ale Cabinetului interimar condus de Ilie Bolojan, pentru exact aceleași motive.
Însă, printre avizele negative în cauză, există unul care devoalează o situație de blocaj total, în care nici Guvernul demis , nici Parlamentul nu mai pot să o legifereze, în absența unui Executiv cu puteri depline. Conform acestei interpretări, doar Guvernul poate iniția proiecte de lege în domeniul politicii externe, al acordurilor internaționale, al datoriei publice sau al bugetului de stat și al bugetului asigurărilor sociale de stat. Parlamentul nu are această prerogativă, ci poate doar dezbate, amenda și supune la vot astfel de proiecte de lege.
Pe de altă parte, un guvern demis nu poate adopta niciun fel de proiect de lege și nici să promoveze politici noi. În acest sens, devine problematică, spre exemplu, încheierea unui eventual acord cu FMI. Sau adoptarea unui proiect de rectificare bugetară.
Ori inițierea proiectului legii bugetului de stat pe anul 2027. Atât timp cât, la Palatul Victoria, se află un guvern interimar, iar în Parlament nu există o majoritate care să poată învesti un nou guvern, cu puteri depline. Este vorba despre Avizul Consiliului Legislativ nr.
19 din 5 august 2026, referitor la propunerea legislativă pentru ratificarea Acordului de Împrumut (Primul împrumut pentru politici de dezvoltare în domeniul fiscal și creștere economică) dintre România și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare, semnat la Washington, la 16 aprilie 2026. Conform acestui aviz, acordul de împrumut reprezintă un instrument juridic prin care România, prin Ministerul Finanțelor, își asumă obligații financiare pe plan internațional, urmând ca, prin ratificarea printr-un act normativ cu putere de lege, statul român să își exprime consimțământul de a deveni parte la acesta. „Procedura legislativă aplicabilă în ceea ce privește adoptarea legii de ratificare are specificul dat de faptul că, potrivit articolului 4 alineat 1 din OUG nr.
64/2007 privind datoria publică, numai Guvernul, în calitatea sa de titular al dreptului de inițiativă legislativă, prevăzut de articolul 74 alineatul 1 din Constituție, poate propune Parlamentului adoptarea legii de ratificare a unui astfel de acord și numai prin intermediul unui proiect de lege inițiat de Ministerul Finanțelor”, scrie Consiliul Legislativ. Astfel, această competență exclusivă a Guvernului, precizează sursa citată, „derivă din rolul său constituțional de asigurare a politicii interne și externe a țării, consacrat de articolul 102 alineat 1 din Constituție, similar competenței sale exclusive în ceea ce privește elaborarea anuală a proiectului bugetului de stat și a celui al asigurărilor sociale de stat, și nu poate fi partajată cu celelalte subiecte cu drept de inițiativă legislativă – deputații, senatorii sau cetățenii, în condițiile articolului 74 alineatul 1 din Constituție”. În acest sens, Consiliul Legislativ precizează că, având în vedere faptul că, fiind vorba despre un instrument care angajează pe plan internațional statul român, Acordul de Împrumut este legat intrinsec și de politica externă, domeniu rezervat de Constituție puterii executive.
„Competențele puterii executive în acest domeniu nu pot fi redimensionate, nu pot constitui obiect de aranjament între autorități și nu pot fi decât cele atribuite prin Legea fundamentală”, se arată în acest document.