Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Benjamin Constant, în postura de președintele al Consiliului de Stat, numit de Napoleon – tablou de Lina Vallier Scriitor, om politic în vârtejurile napoleoniene și amant faimos, Constant (Benjamin Henri Constant de Rebecque, zis Benjamin) a fost născut la Lausanne, în 25 octombrie 1767 și a murit la Paris, în 8 decembrie 1830. Să-l expunem curiozității noastre.
Benjamin Constant provenea, atât pe linie paternă, cât și pe linie maternă, din familii franceze protestante constrânse să se exileze după revocarea de către Ludovic al XIV-lea (1685) a Edictului din Nantes, care proclamase libertatea religioasă. Tatăl său, Juste Constant de Rebecque, fiu de general, era colonel într-un regiment elvețian în slujba Olandei. „Benjamin rămâne de timpuriu orfan de mamă (după două săptămâni de la naștere), fiind încredințat bunicilor.
Prima educație i-o fac cinci preceptori aleși la întâmplare, care însă dezvoltă la copilul excepțional de dotat o cultură extraordinar de precoce (știa greaca la cinci ani și latina la nouă ani! ). Studiază apoi la universitățile din Oxford, Erlangen și Edinburgh (1780-1784), unde, în afară de solide cunoștințe literare și filosofice, capătă gustul unei vieți extravagante și al jocului de cărți.
Face primele experiențe sentimentale, cărora le urmează, în 1787, întâlnirea cu scriitoarea Belle de Zuylen (Isabelle von Tuyll von Zuylen, contesă de Charrière, 1740-1805), autoarea romanului Caliste, foarte citit în acea vreme, care a avut o influență majoră și durabilă asupra lui. La 8 mai 1789 se căsătorește cu Minna von Cramm, cu nouă ani mai în vârstă decât el, de care va divorța în 1795”, nota, în plasa unui crochiu, Angela Ion, coordonatoarea „Dicționarului scriitor ilor francezi” (Editura Polirom, 2012). „Între anii 1788 și 1794 – urma cercetătoarea Angela Ion – Benjamin Constant se află la Brunswick, unde îndeplinește funcția de șambelan al curții.
Acolo o cunoaște, în 1793, pe Charlotte von Hardenberg (1769-1845), care se trăgea dintr-o reputată familie de diplomați din Hanovra, căsătorită pe atunci cu baronul Wilhelm von Marenholz, făptură blândă, agreabilă și modestă, cu care Constant are o scurtă legătură. De altfel, la 18 septembrie 1794 o întâlnește pe doamna de Staël, ilustră prin inteligență și superioritate intelectuală. Germaine de Staël (1766-1817) era fiica celebrului bancher Jacques Necker, om politic de origine elvețiană, director general al Finanțelor în 1777.
În 1788 încercase zadarnic să restabilească situația financiară a Franței, iar înlăturarea și exilarea lui de către Ludovic al XVI-lea au contribuit la declanșarea evenimentelor revoluționare de la 14 iulie 1789. Întâlnirea dintre Benjamin Constant și doamna de Staël a însemnat începutul unei lungi și tumultuoase legături, care a fost o neîntreruptă furtună, cum va scrie el însuși în Journaux intimes (Jurnale intime), o furtună străfulgerată de înseninări încântătoare, dar care va deveni până la urmă obositoare pentru Benjamin, obligat să trăiască într-un climat de necontenită tensiune. Pe urmele acestei relații tumultuoase: „Transformat în «satelitul unui meteor arzător», cum îi scria doamnei de Nassau, mătușa lui, o urmează pe doamna de Staël la Paris (mai 1795).
Aici se lansează în politica activă, devenind autor de broșuri politice, un membru ascultat al cercurilor liberale și unul dintre cei mai străluciți animatori ai salonului doamnei de Staël, apoi o însoțește în Elveția, la Coppet, proprietatea familiei Necker de pe malurile lacului Léman (cumpărată de bancher în 1784).