Cercetătorii britanici au construit prima bază de date cu ADN canin din Marea Britanie, pe care anchetatorii o pot folosi ca instrument criminalistic. Ideea pornește de la o observație simplă: câinii lasă urme peste tot. Fire de păr, salivă și alte resturi biologice rămân pe haine, în mașini sau la locul faptei, însă de cele mai multe ori nimeni nu le analizează în profunzime. Potrivit The Guardian, aceste urme ar putea spune dacă un anumit câine a fost implicat într-un incident. La fel de important, ar putea arăta că stăpânul lui a trecut pe acolo.
Proiectul este coordonat de profesoara Denise Syndercombe Court, expertă în criminalistică la King’s College London. Ea spune că metoda nu se limitează la atacurile câinilor. Exemplul dat de ea este o răpire: dacă pe victimă sau la locul faptei se găsește material de la un câine, iar alte probe lipsesc, acea urmă poate duce la suspect. Argumentul ei ține de viața de zi cu zi: mulți oameni au câini și trăiesc zilnic alături de ei. Profesoara recunoaște însă și principala problemă. Din punct de vedere criminalistic, cantitatea de ADN recuperată este de obicei foarte mică.
Tehnica de bază este aceeași ca la oameni. Specialiștii se uită la niște secvențe scurte din ADN care se repetă una după alta, numite STR (repetiții în tandem scurte), și numără de câte ori se repetă fiecare. Pentru fiecare astfel de secvență rezultă două valori, câte una de la fiecare părinte, iar ansamblul lor formează un profil practic individual. La câini apare un avantaj în plus: unele combinații de valori sunt mai frecvente la anumite rase. Pe acest principiu, echipa a strâns date despre 80 de rase. Pentru cele mai răspândite zece, printre care labradorul, cocker spanielul și schnauzerul pitic, au fost analizați cel puțin 50 de câini din fiecare rasă.
O probă ridicată de anchetatori poate fi folosită în două feluri. Dacă există deja un câine suspect, profilul lui poate fi comparat cu proba, iar animalul este confirmat sau exclus. Dacă nu există, sau dacă proba nu se potrivește cu el, comparația cu baza de date poate arăta măcar rasa câinelui. Pentru o anchetă care nu are nicio pistă, și atât poate restrânge mult căutările. Echipa vrea acum să adauge în baza de date pitbull terrierul, American XL bully și tosa japonez, rase interzise în Marea Britanie. Alegerea are sens: interdicția pentru XL bully a venit după o serie de atacuri grave, iar în astfel de cazuri anchetatorii trebuie adesea să stabilească mai întâi ce fel de câine a atacat.
Pentru probele foarte mici există și o a doua bază de date, construită din ADN mitocondrial. Mitocondriile sunt structurile care produc energie în celule. Fiecare celulă are multe mitocondrii, așa că acest tip de ADN poate fi recuperat și din urme care nu ar ajunge pentru analiza clasică. Metoda are însă o limită importantă: ADN-ul mitocondrial se moștenește doar pe linie maternă. Din acest motiv, nu poate deosebi sigur câini înrudiți prin mamă. Poate ajuta o anchetă, dar nu ține loc de identificare individuală. Tocmai de aceea cele două metode par să fie gândite ca să se completeze.
Sursă text și foto: Mediafax — articolul original