Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Ionuț Bălan În economie există două concepte care sunt adesea confundate: avantajul comparativ și avantajul competitiv. Deși par asemănătoare, ele descriu mecanisme diferite prin care firmele și economiile obțin performanță.
Primul explică de ce este eficientă specializarea și comerțul între state, iar al doilea arată de ce unele companii reușesc să câștige clienți, să obțină profituri superioare și să își păstreze poziția pe piață timp îndelungat. Conceptul de avantaj comparativ a fost formulat la începutul secolului al XIX-lea de economistul britanic David Ricardo și reprezintă unul dintre fundamentele economiei moderne. Ideea este simplă: o țară sau o companie nu trebuie să producă tot ceea ce poate produce, ci ceea ce realizează cu cel mai mic cost de oportunitate.
Costul de oportunitate reprezintă valoarea celei mai bune alternative la care renunțăm atunci când alegem o anumită activitate. Dacă o economie produce un bun sacrificând relativ puține resurse care ar fi putut fi utilizate în altă parte, atunci ea deține un avantaj comparativ în acel domeniu. Exemplul clasic al lui Ricardo compară Anglia și Portugalia.
Chiar dacă Portugalia era mai eficientă în producerea atât a vinului, cât și a pânzei, diferențele dintre costurile relative ale celor două produse făceau ca specializarea și schimburile comerciale să fie avantajoase pentru ambele state. Concluzia era revoluționară: nu este necesar să fii cel mai bun la toate pentru a beneficia de comerț. Acest principiu explică și astăzi organizarea economiei mondiale.
Unele țări s-au specializat în tehnologie, altele în agricultură, industrie sau servicii financiare, fiecare încercând să valorifice activitățile în care sacrifică cele mai puține resurse. Dacă avantajul comparativ aparține în principal teoriei comerțului internațional, avantajul competitiv descrie succesul unei firme într-o piață concurențială. Conceptul a fost dezvoltat de Michael Porter și explică de ce unele companii obțin performanțe superioare rivalilor lor.
Un avantaj competitiv este acel atribut care permite unei firme să creeze mai multă valoare decât concurența și să transforme această valoare în profituri sustenabile. Nu e suficient ca un produs să fie bun. El trebuie să ofere consumatorului un motiv clar pentru care merită ales.
Un avantaj competitiv autentic trebuie să îndeplinească mai multe condiții. În primul rând, trebuie să fie unic . Dacă produsul sau serviciul poate fi copiat imediat, diferențierea dispare foarte repede.
În al doilea rând, trebuie să fie durabil . Succesul temporar nu reprezintă un avantaj competitiv. Acesta trebuie să reziste în timp și să fie dificil de imitat.
În al treilea rând, trebuie să fie profitabil . Popularitatea fără profit nu creează valoare economică. Avantajul trebuie să se reflecte în marje mai bune și într-o rentabilitate superioară.
În cele din urmă, trebuie să permită o poziționare superioară pe piață. Firma trebuie să câștige cotă de piață, notorietate și loialitatea clienților. O perspectivă modernă asupra avantajului competitiv e oferită de teoria resurselor firmei ( Resource-Based View ).
Potrivit acesteia, performanța superioară nu depinde doar de poziția ocupată pe piață, ci și de resursele pe care concurenții le copiază cu dificultate. Acestea pot fi tehnologii proprii, brevete, know-how, cultura organizațională, reputația brandului sau calitatea managementului. În multe industrii, activele intangibile valorează mai mult decât fabricile și utilajele, deoarece sunt rezultatul experienței acumulate și încrederii câștigate în timp.
Tocmai de aceea, avantajul competitiv nu se cumpără, ci se construiește. Potrivit lui Michael Porter, avantajul competitiv poate fi obținut în două moduri. Prima strategie e liderul prin costuri , în care compania produce mai eficient decât concurenții și practică prețuri mai mici fără a sacrifica profitabilitatea.