Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Activitățile banale care îți pot distruge auzul, fără să-ți dai seama „Odată pierdut, e pierdut”: cum îți protejezi auzul pentru următoarele decenii Nu doar lansările de rachete sau concertele de death metal distrug auzul. Multe activități obișnuite din viața de zi cu zi pot afecta ireversibil capacitatea de a auzi, avertizează specialiștii citați de BBC.
Spre deosebire de mușchi, care se pot reface prin exercițiu, auzul nu se regenerează. „Odată pierdut, e pierdut”, spune Valerie Pavlovich Ruff, audiolog la Cleveland Clinic, din Ohio. Explicația stă în structura urechii interne: cohleea, o cavitate plină cu lichid, este căptușită cu mii de celule ciliate microscopice, care transformă vibrațiile sonore în impulsuri electrice transmise creierului.
Expunerea prelungită la sunete puternice îndoaie sau rupe aceste fire minuscule — iar, spre deosebire de gene, ele nu mai cresc la loc. Deși pierderea auzului legată de vârstă este cunoscută de multă vreme, audiologii observă tot mai des semne de deteriorare la pacienți tineri, inclusiv adolescenți și copii sub 10 ani. „Suntem cu toții neglijenți cu urechile noastre când suntem tineri, dar aceste episoade se acumulează în timp”, explică Jamie Bogle, audiolog la Mayo Clinic, Arizona.
Pe măsură ce înaintăm în vârstă, pierderea auzului poate duce la izolare socială — persoanele care se tem că vor înțelege greșit o conversație tind să se retragă din relațiile care le susțin echilibrul emoțional. Mai multe studii au asociat pierderea auzului legată de vârstă cu declinul cognitiv sau demența, deși dovezile actuale nu demonstrează o relație de cauzalitate directă; este posibil ca ambele fenomene să fie simptome ale aceluiași proces degenerativ. „Cele două pot fi confundate ușor în stadiile incipiente.
Persoana poate să nu aibă de fapt deficiențe cognitive, doar să nu audă bine”, precizează Pavlovich Ruff. Cercetătorii lucrează la terapii genice menite să regenereze celulele ciliate, inspirate de capacitatea unor animale, precum peștii zebră sau găinile, de a-și reface aceste celule. Până atunci, singura strategie eficientă rămâne prevenția.
Copiii și adolescenții sunt tot mai expuși riscului prin utilizarea prelungită a căștilor la volum ridicat. Un studiu realizat pe copii de nouă ani din Suedia a găsit o diferență mică, dar semnificativă statistic, în capacitatea auditivă între cei care foloseau frecvent căști și cei care nu o făceau. Cercetătorii estimează că până la 1,35 miliarde de persoane sub 35 de ani ar putea fi expuse riscului de pierdere prematură a auzului din cauza sunetului amplificat și a dispozitivelor personale de ascultare.
O regulă simplă de siguranță: dacă porți căști și tot mai poți vorbi cu cineva aflat aproape de tine, volumul e în regulă; dacă persoana trebuie să strige sau nu o auzi deloc, volumul e prea ridicat. Un obicei aparent inofensiv — mersul cu geamul mașinii deschis pe autostradă — poate provoca, în timp, pierdere unilaterală de auz, avertizează audiologii, mai ales combinat cu tendința instinctivă de a da radioul mai tare pentru a acoperi zgomotul vântului. Motocicliștii sunt sfătuiți să folosească întotdeauna dopuri de urechi de tip high-fidelity, care reduc zgomotul motorului fără să blocheze sunetele relevante pentru siguranță, precum sirenele.
Urechea se autocurăță: cerumenul lubrifiază canalul auditiv și elimină treptat celulele moarte și bacteriile acumulate, printr-un proces natural ajutat de mișcarea maxilarului. Orice obiect introdus în canalul auditiv — bețișoare cu vată sau dopuri de urechi — poate compacta cerumenul și îl poate împinge spre timpan, provocând mâncărimi, senzație de presiune sau, în timp, o barieră care înfundă sunetul . Umiditatea și bacteriile acumulate pot cauza, de asemenea, infecții.
Dacă bănuiești un dop de cerumen, cel mai indicat este să consulți un medic sau un audiolog.