Patru stele pitice albe din apropierea Pământului au fost descoperite ascunzându-se la vedere, conform Science Daily . Fiecare stea pitică albă orbitează alături de o stea pitică roșie.
Deoarece piticile roșii par mai mari și mai strălucitoare, sistemele, privite în lumină vizibilă, păreau să conțină o singură stea. Ce arată noile observații Noile observații au dezvăluit că toate cele patru pitice roșii din apropiere ascundeau pitice albe însoțitoare. Prima autoare a cercetării, Mairi OBrien, a declarat că „piticele albe izolate din apropiere sunt de obicei ușor de găsit.
Nu am putut vedea aceste patru stele direct în lungimile de undă vizibile, deoarece însoțitoarele lor, piticele roșii, le luau lumina. Este o reamintire a faptului că, chiar și în propria noastră vecinătate cosmică, putem găși surprize dacă ne uităm în direcția corectă, la lungimile de undă conforme”. De ce au atras sistemele atenția cercetărorilor Astronomii au petrecut decenii catalogând cu atenție stelele din apropierea Soarelui.
Însă, piticile albe din sisteme precum acestea rămân dificil de detectat. Cele patru sisteme au atras atenția, deoarece stelele lor vizibile au prezentat o oscilație radială pronunțată, conform sursei. Această mișcare are loc atunci când o stea se mișcă ușor spre și departe de Pământ, pe măsură ce un obiect masiv, nevăzut, o trage în timp ce orbitează.
Oscilația sugerează că fiecare pitică roșie are un companion ascuns. Au fost folosite date de la telescopul Hubble Cercetătorii au folosit date spectrografice ultraviolete de la Telescopul Spațial Hubble, pentru a examina cele patru sisteme mai detaliat. Piticele albe sunt, în general, mult mai ușor de recunoscut în lumina ultravioletă.
Piticele roșii, însă, pot produce erupții puternice. Acestea imită semnalul ultraviolet al unei pitice albe, ceea ce face confirmarea mai dificilă. Pentru a separa semnalele reale de efectele erupțiilor stelare, echipa a dezvoltat metode specializate de calibrare.
Această analiză a validat oficial că toate cele patru sisteme conțineau stele pitice albe, mai arată sursa. Astronomii au avut nevoie de 27 de ani pentru identificarea stelei Unul dintre sisteme se află la doar 25 de ani-lumină distanță. Totuși, astronomii au avut nevoie de 27 de ani după detectarea pentru prima dată a oscilației sale radiale pentru a identifica pitica albă ascunsă.
Obiectul este acum recunoscut ca fiind a noua cea mai apropiată stea pitică albă de Soare. Sistemul, G 203-47, se comportă diferit față de sistemele binare similare. Pitica sa roșie are nevoie de mai mult de 100 de zile pentru a completa o rotație, chiar dacă înconjoară pitica albă la fiecare 14,9 zile.
În mod normal, interacțiunea gravitațională dintre două stele care orbitează în apropiere ar trebui să își sincronizeze mișcarea prin rotația sincronă. Luna și Pământul oferă un exemplu similar. Aceeași față a Lunii este orientată continuu spre Pământ.
Un sistem neobișnuit În G 203-47, însă, pitica roșie se rotește mult prea lent pentru a fi sincronizată cu orbita sa. Rotația neobișnuită a lui G 203-47 sugerează că nu toate perechile de pitice albe și pitice roșii s-au dezvoltat prin același proces. Este posibil ca unele sisteme să fi experimentat interacțiuni lungi și intense la începutul istoriei lor.
Astfel, a fost provocată rotația sincronă a stelelor. Altele ar fi putut interacționa pentru o perioadă mai scurtă și cu mai puțină forță, lăsând rotațiile lor nesincronizate, mai arată sursa. Cele patru descoperiri le-au permis, de asemenea, astronomilor să revizuiască recensământul piticelor albe în raza de 65 de ani-lumină.
Modelele anterioare au prezis că în această regiune ar trebui să existe aproximativ 4 până la 5 sisteme de pitice albe și pitice roșii. Cercetătorii au identificat exact patru, corespunzând îndeaproape acestor estimări teoretice, conform sursei citate.