Trei sferturi dintre aspreții care mai există pe planetă trăiesc acum pe o bucată de râu de 450 de metri. Monitorizarea din septembrie 2026 a găsit în Vâlsan 150 de exemplare din cea mai rară specie de pește de apă dulce din Europa, iar 114 dintre ele, adică 76%, erau adunate pe mai puțin de 5% din cei aproximativ 10 kilometri unde a fost confirmată prezența speciei. Sectorul este închis din ambele părți. În amonte e un prag de beton pe care peștii nu îl pot trece. În aval e stația de epurare Brădetu, despre care specialiștii spun că poluează cronic râul.
Cifrele strânse între 22 și 25 septembrie de ihtiologii programului „Aspretele Trăiește”, derulat de Fundația Centura Verde împreună cu Fauna & Flora, arată o scădere față de anul trecut, dar pierderile nu sunt răspândite uniform. Nucleul din amonte de stația de epurare a rămas practic neschimbat: 114 exemplare acum, 113 în 2025. Diferența vine aproape în întregime din aval, unde numărul aspreților a scăzut de la 68 la 36. Per total, populația documentată a coborât de la 181 la 150 de exemplare. Peștii au fost găsiți în doar 9 dintre cele 21 de puncte de monitorizare de pe râu.
Fundația Centura Verde susține că stația Brădetu nu funcționează în parametri și că poluarea pe care o produce devine o „barieră chimică”: îi împiedică pe pești să se deplaseze și afectează supraviețuirea celor care trăiesc mai jos pe râu. Potrivit organizației, datele din teren arată o corelație între amplasarea stației și prăbușirea numărului de exemplare din aval. Tiparul se vede clar: sus, unde apa nu trece prin zona de deversare, populația e stabilă. Jos, unde trece, scade vizibil de la un an la altul.
Situația ține specia pe muchie de cuțit. Când aproape toată populația unei specii stă pe câteva sute de metri de râu, e suficient un singur accident pentru a o face să dispară: o deversare mai puternică decât de obicei, o viitură sau o secetă care scade debitul. Peștii nu au unde să se retragă, pentru că pragul de beton îi oprește să urce, iar poluarea îi descurajează să coboare. Din acest motiv, ce se întâmplă cu aspretele în următorii ani depinde mai puțin de biologia speciei și mai mult de câteva decizii administrative concrete: repararea stației de epurare și refacerea legăturii dintre porțiunile de râu separate de construcții.
Problemele nu sunt noi. Stația Brădetu a fost semnalată în repetate rânduri pentru episoade de poluare. Încă din 2024, lista amenințărilor la adresa speciei cuprindea, pe lângă stația de epurare, lipsa canalizării din Brăduleț și Mușătești, un debit ecologic insuficient și fragmentarea râului. Doi ani mai târziu, monitorizarea arată că aceleași cauze produc în continuare efecte, iar fiecare sezon pierdut contează mult mai mult pentru o specie care nu mai trăiește nicăieri altundeva în lume decât în România.
Sursă text și foto: G4Media — articolul original