Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Cât de sigur mai este flancul estic al NATO? Un raport american pune România în centru Trupe puține, promisiuni multe: ce spune un fost amiral american despre securitatea României Think tank-ul american de politică externă și apărare Foundation for Defense of Democracies (FDD) a publicat, pe 12 august 2026, o analiză despre poziția strategică a României pe flancul estic al NATO, semnată de Mark Montgomery, contraamiral (r.
) al Marinei SUA și senior fellow în instituției, alături de Antonia-Laura Pup, cercetătoare doctorandă la European University Institute și fostă consilieră în Parlamentul României. Analiza, intitulată „A Bargain Waiting on NATO’s Eastern Edge: Romania”, pornește de la o premisă tranșantă: pe măsură ce Statele Unite își reduc prezența militară în Europa, țări de pe flancul estic precum România rămân expuse unei eventuale agresiuni ruse, iar Uniunea Europeană nu ar fi în stare, cel puțin pentru următorul deceniu, să preia singură povara apărării continentului. Autorii amintesc că România se află de peste două luni fără guvern, iar disputa privind politica externă a adâncit divizarea internă: ar trebui țara să se orienteze spre o apropiere mai mare de restul Europei, sau să continue să mizeze pe atenția Washingtonului, inclusiv prin valorificarea boom-ului tehnologiilor de inteligență artificială?
Răspunsul autorilor este fără echivoc: atâta vreme cât Europa nu este pregătită să se apere singură, menținerea implicării americane rămâne prioritatea de securitate a Bucureștiului. Iar calea cea mai sigură spre acest obiectiv, susțin ei, nu este una diplomatică sau sentimentală, ci una economică, o „împletire” de interese de afaceri între Washington și București. Analiza face referire directă la orientarea președintelui Nicușor Dan, pe care unii observatori au descris-o drept o apropiere de linia MAGA.
Autorii resping însă această etichetă, considerând-o mai degrabă o evaluare pragmatică a locului și circumstanțelor țării. Ei citează afirmația președintelui conform căreia administrația Trump a mutat lumea de la un mod moral de a face lucrurile către unul foarte pragmatic și economic. Documentul reamintește reducerea, în octombrie anul trecut, a trupelor americane rotaționale din România de la aproximativ 2.
000 la 1. 000 de militari, precum și decizia Washingtonului de a renunța la planul de a aduce în Germania o baterie de artilerie cu rază lungă de acțiune. Autorii notează că ministra de externe Oana Toiu promisese la acel moment o prezență NATO consolidată încă de la începutul anului, însă, conform analizei, trupe suplimentare din partea aliaților nu au ajuns până acum.
Este citată și mărturia din martie, în fața Senatului american, a generalului Alexus Grynkewich, comandantul suprem al forțelor aliate NATO în Europa, care a estimat că țările europene nu vor fi pregătite să conducă singure apărarea convențională a continentului până în 2030, ci abia „cu siguranță” până în 2035, și doar dacă baza lor industrială de apărare continuă să se dezvolte. Miezul analizei este o propunere de strategie economică: România ar trebui să se lege de Statele Unite prin contracte și lanțuri de aprovizionare, o relație pe care autorii o consideră mult mai greu de desființat de către un președinte american decât una măsurată doar în rotații de trupe. Autorii recunosc o posibilă obiecție, că o astfel de abordare ar adânci chiar dependența de care România ar trebui să se ferească.
Ei răspund însă că există o diferență între a cumpăra bunăvoință și a construi un interes comun, invocând drept precedent angajamentele de investiții de circa 900 de miliarde de dolari asumate de Japonia și Coreea de Sud în SUA, sub presiunea tarifelor impuse de administrația americană.