Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Sezonul ambroziei începe la sfârșitul lunii iulie și atinge vârful concentrației de polen în august și septembrie. Concentrația de polen a ambroziei este cea mai mare în decursul a două luni specifice din an, când mulți români se confruntă cu simptome de alergie.
Sezonul ambrozie i începe la sfârșitul lunii iulie și atinge vârful concentrației de polen în august și septembrie. Peste 2,5 milioane de români sunt alergici la această plantă. Strănutul repetat, nasul care curge, mâncărimile ochilor și lăcrimarea revin, an de an, în aceeași perioadă.
Este semnul că a început sezonul ambroziei, una dintre cele mai severe cauze de alergii respiratorii din România, care afectează milioane de oameni. Polenizarea ambroziei începe, de regulă, la sfârșitul lunii iulie și se intensifică pe măsură ce ne apropiem de luna august. Vârful concentrației de polen din aer este atins în lunile august și septembrie, perioadă în care majoritatea persoanelor sensibile au cele mai puternice simptome.
Sezonul nu se încheie odată cu finalul lunii septembrie. Polenizarea se poate prelungi până spre sfârșitul lunii octombrie, iar în anii cu toamne calde, chiar până la primul îngheț, care poate apărea și în noiembrie. Practic, sezonul complet al ambroziei se întinde pe aproximativ trei luni, din iulie până în octombrie, iar cele mai intense simptome apar în cele opt săptămâni de la finalul verii și începutul toamnei.
Potrivit datelor prezentate de medicii alergologi de la Spitalul „Victor Babeș” din Timișoara, peste 2,5 milioane de români sunt alergici la ambrozie, iar aproximativ una din cinci persoane are o sensibilitate la acest polen. La nivel european, studiile arată că există o problemă alarmantă: aproximativ 40% din populația continentului este deja sensibilă la polenul de ambrozie, iar o parte semnificativă dezvoltă, în timp, simptome alergice a căror intensitate variază. Ambrozia (Ambrosia artemisiifolia), cunoscută popular și drept „iarba pârloagelor”, este o plantă invazivă originară din America de Nord.
A ajuns în Europa în secolul al XIX-lea și s-a răspândit pe teritoriul României începând cu anii ’90. Planta crește frecvent pe terenuri abandonate sau neîngrijite, pe marginea drumurilor și a căilor ferate, în jurul șantierelor și în zonele periurbane, practic, oriunde alte plante nu reușesc să reziste. O singură plantă matură poate elibera în atmosferă câteva miliarde de grăunciori de polen și până la 30.
000 de semințe, care își pot păstra capacitatea germinativă timp de 30-40 de ani în sol. Particulele de polen sunt foarte fine și pot fi transportate de vânt pe distanțe de zeci sau chiar sute de kilometri. O persoană alergică poate avea simptome grave chiar dacă nu există niciun fir de ambrozie în apropierea locuinței.
Printre simptomele tipice ale alergiei la ambrozie se numără strănutul repetat, secrețiile nazale abundente, mâncărimile la nasului și ochilor, ochii roșii și lăcrimarea, precum și tusea. Acestea pot apărea la doar câteva minute sau în câteva ore de la expunerea la polen. Spre deosebire de o răceală obișnuită, reacția alergică apare, de regulă, fără febră și fără dureri musculare.
Este un criteriu simplu, dar util, pentru a face diferența între afecțiuni, care pot fi ușor confundate, mai ales la începutul simptomelor.