Editoriale Articole Analize Anchete Video G4Plus Contact Donează Donează aici. Susține o presă liberă.
Funcționăm ca organizație non-profit, iar banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt destinați integral finanțării proiectului G4Media. HealthyLife InspiRO Life FERMA DUTTON pe SkyShowtime Flexibilitatea, noul ritm al muncii Travel Sportz Fashion Timp liber ENTR Evenimente G4Debate Orașul meu Green News COHERO4EU Ochii pe rețele Tech Trends Showcase Apă și Energie Investiții la bursa WizzTravel Feed Your Brain Beach Please! Sweet Movie Mercedes-Benz (e)Sprinter: succesul afacerii mele!
4Mind Sport 2024 Home » Articole » “Am un sentiment de dragoste, dar și de ură față de Iași” Leonard Zăicescu, ultimul supraviețuitor al Pogromului și Trenurilor Morții din iunie – iulie 1941 “Am un sentiment de dragoste, dar și de ură față de Iași” Leonard Zăicescu, ultimul supraviețuitor al Pogromului și Trenurilor Morții din iunie – iulie 1941 29 iun. 2026 Petru Clej • Articole –> SHARE: WhatsApp icon Foto: Leonard Zăicescu arhiva personală Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne in Discover Ascultă articolul La 85 de ani de la acest tragic eveniment, la comemorări a luat parte anul acesta și președintele Statului Israel, Isaac Herzog. Bilanțul Pogromului și Trenurilor Morții a fost de 13.
266 – 14. 850 de morți, conform Raportului Final al Comisiei Internaționale de Studiere a Holocaustului din România “Elie Wiesel”. Ultimul supraviețuitor al pogromului, Leonard Zăicescu, care în 1941 avea 14 ani, a povestit evenimentele de la Iași așa cum le-a trăit el.
Leonard Zăicescu: Pogromul nu s-a născut din spuma mării, el a fost corolarul unor veacuri de ură antisemită, pe care eu am simțit-o din primele momente pe care le-am trăit la Iași, acolo unde m-am născut și unde s-a născut și tatăl meu. Pogromul a început pe 29 iunie, la exact o săptămână după intrarea României în războiul împotriva URSS, iar propaganda antisemită a ajuns la paroxism în orașul Iași. Pentru fiecare evreu care ieșea din casă, acest lucru constituia după părerea mea o aventură, pentru că erai sigur că ieși din casă, dar nu mai erai sigur dacă de întorci.
La Iași evreii erau aproape jumătate din populație totală, care pe atunci era de circa 100. 000, deci 40 – 45. 000 de evrei.
Pogromul a fost prevestit de o serie de abuzuri, de crime împotriva evreilor, care aveau loc mai ales în cartierele mărginașe locuite majoritar de evrei cum erau Podu Roșu sau Târgu Cucului, cu sinagogi devastate și nu uităm de manifestările antisemite organizate, adevărate comandouri care se terminau cu vitrine sparte la magazinele evreiești și capete sparte ale evreilor. Toate acestea s-au intensificat când Iașiul a devenit un oraș de război pe unde trupele treceau spre frontiera cu URSS, spre Sculeni și tot atunci au avut loc două bombardamente ale aviației sovietice care au intensificat și mai mult propaganda și abuzurile împotriva evreilor. Se aruncau manifeste în care bineînțeles că evreii erau învinuiți de cele mai abjecte acuzații, erau reluate mituri care veneau din cele mai vechi timpuri.
Aceste manifeste îndemnau pur și simplu la asasinarea evreilor. În spatele locuinței mele era o biserică de unde în seara zilei de 28, ajunul Pogromului, se aruncau manifeste și lătrau mitralierele. Pe manifeste scria: Un evreu bun e un evreu mort, Evreii ne-au luat Basarabia , iar în noaptea care a urmat au început să apară patrulele care erau constituite din jandarmi, polițiști, uneori însoțiți de premilitari și de ofițeri germani.
La noi au năvălit în toiul nopții, oamenii erau scoși din paturile lor în pijama sau cămașă de noapte. Noi fusesem evacuați pe acea vreme din strada Păcurari, care a fost declarată zonă de război, iar evreii care locuiau acolo au fost evacuați în zonele mărginașe, cei mai mulți în Târgul Cucului. Impactul cel mai teribil asupra familiei mele a fost pierderea tatălui meu.
El a murit în Trenul Morții Iași – Călărași.