Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Schimbări majore în școli prin „Legea Iubirii” După ce și-au sărit la gâtlej unii altora, toată vara, aleșii neamului încep noua sesiune parlamentară în forță: cu „Legea iubirii”. Nu este vorba însă despre iubirea dintre politicieni, ci despre o lege care, dacă va fi adoptată, va schimba regulile din școli pentru copiii cu cerințe educaționale speciale.
Un consilier școlar la cel mult 250 de elevi, asistent didactic pentru copiii care au nevoie de sprijin intensiv la clasă, însoțitor permanent pentru elevii care nu se pot descurca singuri și formare obligatorie pentru profesori, astfel încât aceștia să învețe să observe din timp dificultățile de dezvoltare – sunt câteva dintre schimbările propuse într-un proiect de lege depus în Parlament. Copiii cu cerințe educaționale speciale (CES) ar trebui să primească sprijin la școală înainte ca părinții lor să înceapă un lung drum și birocratic după certificate și aprobări. Aceasta este una dintre schimbările majore propuse într-o inițiativă legislativă care modifică și completează Legea învățământului preuniversitar nr.
198/2023 și este intitulată „Legea iubirii I” – semn că este doar prima dintr-o serie de legi „ale iubirii”. Propunerea legislativă, prima depusă la Senat în cea de-a doua sesiune parlamentară din acest an, pornește de la o constatare pe care inițiatorii o menționează în expunerea de motive: deși legislația vorbește despre incluziune, în realitate „barierele birocratice, deficitul sever de personal de sprijin”, lipsa pregătirii specifice a profesorilor și infrastructura neadaptată fac ca integrarea copiilor cu CES să fie, în multe cazuri, doar una formală. Autorii proiectului susțin că rezultatul este o combinație periculoasă: copii care nu primesc ajutor la timp, profesori suprasolicitați și familii obligate să ducă singure greul.
În categoria copiilor cu cerințe educaționale speciale (CES) intră minorii care au nevoie de sprijin educațional suplimentar, adaptat nevoilor lor de învățare, fie că este vorba despre dizabilități, tulburări de dezvoltare sau dificultăți temporare. – dizabilități senzoriale și fizice: deficiențe de văz, auz sau dificultăți motorii; – tulburări de neurodezvoltare: autism (tulburări din spectrul autist), ADHD (deficit de atenție și hiperactivitate), sindrom Down; – tulburări de limbaj și comunicare: dificultăți severe de vorbire; – tulburări de comportament sau emoționale: probleme de adaptare și conduită; – dificultăți de învățare: probleme specifice precum dislexia, disgrafia sau discalculia; – situații vulnerabile: copii care trec prin perioade dificile, cum ar fi abandonul familial, abuzurile sau traumele emoționale care le afectează parcursul școlar. Cea mai importantă schimbare propusă este că unitatea de învățământ va avea obligația de a identifica din timp copiii care prezintă dificultăți de dezvoltare, adaptare școlară, comunicare, comportament sau învățare.
Mai mult, sprijinul educațional inițial nu va putea fi condiționat de prezentarea certificatului de încadrare în grad de handicap sau a certificatului de orientare școlară și profesională emis de Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională (sau Centrul de Resurse și Asistență Educațională a Municipiului București) Practic, copilul cu cerințe educaționale speciale nu va mai trebui să aștepte ca părinții să obțină un certificat pentru a primi ajutor la școală, iar școala trebuie să le ofere sprijin prin „instituirea unui traseu educațional integrat – inițiat de cadrul didactic de la clasă”: profesorul ar trebui să observe primele semne, apoi consilierul școlar ar trebui să facă evaluarea psihopedagogică, iar personalul de sprijin (asistent didactic, însoțitor permanent) să-i susțină ulterior.