Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Pentru ca urmașii să fie recunoscuți oficial ca moștenitori și pentru stabilirea drepturilor asupra bunurilor rămase de la defunct, este necesară dezbaterea succesiunii în fața unui notar. O casă, un apartament sau un teren poate rămâne ani la rând pe numele unei persoane decedate dacă moștenitorii nu deschid procedura succesorală.
Situația nu poate fi însă rezolvată printr-o simplă solicitare depusă la primărie sau la cadastru. Pentru ca urmașii să fie recunoscuți oficial ca moștenitori și pentru stabilirea drepturilor asupra bunurilor rămase de la defunct, este necesară dezbaterea succesiunii în fața unui notar. În cazul în care apar neînțelegeri între moștenitori sau dispute privind dreptul de proprietate, procedura poate ajunge în instanță.
Documentul care dovedește oficial cine sunt moștenitorii și ce drepturi are fiecare asupra patrimoniului succesoral este certificatul de moștenitor. Din punct de vedere juridic, moștenirea se deschide în momentul decesului. Prin urmare, faptul că familia nu s-a prezentat imediat la notar nu înseamnă că moștenirea nu există.
Problemele apar atunci când moștenitorii vor să vândă, să doneze sau să ipotecheze imobilul ori să își înscrie oficial dreptul de proprietate asupra acestuia. Pentru astfel de operațiuni este necesară dovada dreptului de proprietate. Potrivit legislației cadastrale, dreptul asupra unui imobil poate fi înscris în cartea funciară, în baza certificatului de moștenitor sau a unei hotărâri judecătorești definitive.
Prin urmare, atunci când în actele imobilului figurează încă persoana decedată, clarificarea succesiunii este, în mod obișnuit, primul pas. Procedura succesorală nu trebuie neapărat începută de toți moștenitorii împreună. Cererea poate fi formulată de oricare dintre succesibili, de creditorii succesiunii ori de o altă persoană care justifică un interes legitim.
În cadrul cererii trebuie furnizate informații despre persoana decedată, despre posibilii moștenitori, precum și despre bunurile și eventualele datorii rămase. Notarul verifică, de asemenea, dacă procedura succesorală nu a fost deja deschisă la un alt birou notarial. Regulile privind competența notarului au fost modificate începând cu luna decembrie 2024.
În prezent, succesiunea este de competența unui notar public din circumscripția tribunalului în care defunctul și-a avut ultimul domiciliu. Dacă în această circumscripție există mai mulți notari, competența îi revine primului notar sesizat legal, după verificarea evidențelor succesorale. Astfel, notarul nu este ales, în mod obișnuit, în funcție de localitatea în care se află casa sau terenul moștenit.
Criteriul principal este ultimul domiciliu al persoanei decedate. Pentru situațiile în care ultimul domiciliu al defunctului nu este cunoscut sau acesta se afla în străinătate există reguli speciale. Actele necesare diferă de la un caz la altul.
Pentru deschiderea succesiunii sunt solicitate, de regulă, certificatul de deces, actele de stare civilă ale moștenitorilor și documentele prin care defunctul a dobândit bunurile. În funcție de situație, pot fi necesare și documente fiscale, un eventual testament, procuri autentice atunci când unul dintre moștenitori este reprezentat, precum și declarații sau martori. În cazul unui teren, actul de proprietate poate fi reprezentat, de exemplu, de un titlu de proprietate, un contract de vânzare-cumpărare, un contract de donație sau o hotărâre judecătorească.
Pentru o casă pot fi necesare și documente referitoare la construirea imobilului și la înscrierea acestuia în evidențele cadastrale și de carte funciară. Lipsa unor acte nu înseamnă neapărat că succesiunea nu poate fi dezbătută. În funcție de documentul căutat, acesta poate fi identificat sau obținut din arhivele notariale ori de la instituțiile care păstrează evidențele respective.