Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Hepta/A fi copil unic în familie înseamnă o copilărie diferită de cea a persoanelor care au crescut alături de frați și surori. Experiența de a crește fără frați poate influența modul în care o persoană relaționează cu ceilalți, gestionează conflictele ori se raportează la timpul petrecut în singurătate.
A fi copil unic în familie înseamnă o copilărie diferită de cea a persoanelor care au crescut alături de frați și surori. Interacțiunile cu părinții și adulții pot ocupa un loc mai important, iar lipsa competiției dintre frați poate influența anumite comportamente și abilități sociale. Aceste particularități nu reprezintă însă reguli și nu pot fi folosite pentru a identifica sigur dacă o persoană a crescut fără frați.
Personalitatea este influențată de numeroși factori, de la mediul familial și educație până la experiențele individuale, conform yourtango. com. Un exemplu aparent banal este modul în care își păstrează dulciurile sau alte lucruri pe care le consideră personale.
O persoană care a crescut fără frați poate fi mai puțin preocupată să-și ascundă proviziile sau obiectele preferate. În copilărie, nu a avut de-a face cu competiția pentru jucării, dulciuri sau alte lucruri împărțite cu frații, astfel că ideea de a-și proteja permanent bunurile poate fi mai puțin familiară. Copiii unici petrec adesea mai mult timp în compania părinților și a altor adulți.
Această expunere poate contribui la dezvoltarea unor abilități bune de comunicare și la un confort mai mare în interacțiunile cu persoane mai în vârstă. Un studiu publicat în 2020 a indicat că persoanele care au crescut fără frați pot avea anumite avantaje în interacțiunile cu adulții. Cercetătorii au sugerat că acest lucru ar putea fi legat atât de frecvența interacțiunilor cu adulții, cât și de oportunitățile sociale și educaționale oferite de familie.
Astfel, un copil unic poate ajunge să discute fără dificultate cu părinții prietenilor, profesorii sau alte persoane adulte. Pentru copiii care cresc alături de frați, împărțirea jucăriilor, a mâncării sau a altor lucruri este o experiență cotidiană. Negocierea și stabilirea regulilor pot apărea încă din primii ani de viață.
În cazul unui copil unic, astfel de situații pot fi mai puțin frecvente. De aceea, împărțirea sau stabilirea a ceea ce este „corect” într-o situație precum împărțirea unei prăjituri poate necesita mai multă atenție și practică. Părinții pot compensa această lipsă de experiență prin jocuri și situații în care copilul este încurajat să împartă, să negocieze și să țină cont de nevoile celorlalți.
Frații se ceartă, negociază și se împacă frecvent. Aceste interacțiuni pot reprezenta, în mod informal, o formă de antrenament pentru gestionarea conflictelor. Un copil unic nu beneficiază de aceeași experiență zilnică.
În consecință, anumite situații conflictuale cu colegii sau prietenii pot fi mai greu de gestionat, în special atunci când este nevoie de compromis. Cercetări recente au analizat și modul în care copiii fără frați se adaptează la situații competitive. Totuși, specialiștii subliniază că abilitățile de gestionare a conflictelor pot fi învățate și prin interacțiunile cu colegii, prietenii și adulții.
Un alt comportament asociat uneori cu statutul de copil unic este un ritm mai lent și mai relaxat în timpul meselor. Un copil care nu trebuie să-și împartă mâncarea cu frații și nu simte că trebuie să se grăbească pentru a-și proteja porția poate dezvolta un stil alimentar mai liniștit. Această explicație este însă una dintre numeroasele posibile, iar ritmul în care o persoană mănâncă este influențat de o gamă largă de factori, inclusiv obiceiurile familiei și preferințele individuale.
Joaca fizică dintre copii, inclusiv formele de joacă mai energice, îi poate ajuta pe cei mici să învețe să stabilească limite, să reacționeze la comportamentul celorlalți și să-și dezvolte anumite abilități sociale.