Aproape jumătate dintre părinții care au reclamat violențe petrecute în școală spun că sesizarea lor nu a dus la nicio măsură: 43% dintre ei, potrivit raportului „Bunăstarea copilului din mediul rural”, realizat de World Vision România. Cifra este cu atât mai îngrijorătoare cu cât peste 93% dintre copiii din mediul rural intervievați au declarat că au trecut cel puțin o dată, în anul școlar analizat, printr-un episod de bullying.
Nici elevii nu văd lucrurile altfel: 29% dintre copiii care au raportat o agresiune afirmă că după sesizare nu s-a întâmplat nimic. Diferența dintre procentul părinților și cel al copiilor poate însemna că adulții află mai des decât elevii dacă o școală a reacționat sau nu, dar studiul nu explică această diferență, iar concluzia rămâne aceeași: o parte importantă dintre sesizări se pierd pe drum.
Organizația cere Ministerului Educației și Cercetării, precum și instituțiilor responsabile de siguranța școlară, să verifice cum sunt aplicate în practică procedurile de raportare a violenței. World Vision insistă și pe comunicare: elevii și părinții ar trebui să afle ce s-a decis după ce au semnalat un incident, nu să rămână fără răspuns. În plus, fundația recomandă ca profesorii și consilierii școlari să fie pregătiți să recunoască din timp situațiile de risc și copiii vulnerabili, iar procedurile să țină cont de gravitatea amenințărilor și de nevoia de sprijin psihosocial a copiilor.
O altă cercetare a organizației arată că problema ține și de capacitatea celor din sistem de a reacționa. Circa 40% dintre elevii de gimnaziu și liceu chestionați nu știau dacă în școala lor există un consilier școlar la care să poată apela. Printre profesori, 37% au spus că se simt puțin sau deloc pregătiți să identifice copiii victime ale violenței, iar doar 45% au declarat că știu ce au de făcut dacă are loc o agresiune în școală.
Datele conturează un lanț slab în mai multe verigi: copiii nu știu mereu unde să ceară ajutor, o parte dintre profesori nu se simt pregătiți să recunoască abuzul sau să acționeze, iar sesizările ajung prea des într-un punct mort. Fără informarea celor care reclamă și fără proceduri verificate, încrederea familiilor în mecanismul de raportare riscă să scadă, ceea ce descurajează sesizările viitoare.
Sursă text și foto: Ziarul Clujean — articolul original