Aliko Dangote, cel mai bogat om al Africii, se alătură finanțării unei conducte de combustibil de 660 de milioane de dolari între Etiopia și Djibouti. Proiectul vizează una dintre cele mai mari vulnerabilități ale economiei etiopiene. Țara are peste 120 de milioane de locuitori, nu are ieșire la mare și își aduce aproape tot combustibilul prin portul vecinului său. Dacă va fi construită, conducta ar putea reduce costurile, ar scurta timpii de livrare și ar face aprovizionarea mai sigură pentru una dintre cele mai rapid crescătoare economii de pe continent.
Etiopia a pierdut accesul direct la mare în 1993, odată cu independența Eritreei. De atunci, Djibouti a devenit poarta ei principală spre comerțul mondial: pe acolo trece marea majoritate a importurilor și exporturilor. Carburanții ajung în interior mai ales cu camioane-cisternă, pe un drum lung, aglomerat și scump de întreținut. Orice blocaj pe această rută, fie el tehnic, politic sau de securitate, se vede repede la pompă și în prețurile de consum.
Ideea unei conducte între cele două țări circulă de ani buni, dar planurile anterioare s-au împotmolit la finanțare. Tocmai de aceea contează intrarea unui investitor de calibrul lui Dangote. Omul de afaceri nigerian și-a construit averea din ciment, iar în ultimii ani a mizat masiv pe petrol, prin rafinăria uriașă de lângă Lagos. Nu e greu de observat logica: o rafinărie de asemenea dimensiuni are nevoie de piețe de desfacere dincolo de Nigeria, iar controlul asupra infrastructurii de transport îi poate da un avantaj pe termen lung în Africa de Est.
Și pentru Djibouti proiectul e atractiv. Mica țară de la intrarea în Marea Roșie trăiește în mare parte din tranzitul spre Etiopia, iar o conductă i-ar consolida acest rol exact când Addis Abeba își caută alternative. Premierul Abiy Ahmed a spus în repetate rânduri că accesul la mare este o chestiune existențială pentru țara sa. Memorandumul din 2024 cu Somaliland, care a iritat Somalia, a arătat cât de departe e dispusă să meargă Etiopia pentru a-și diversifica rutele.
Rămân însă multe necunoscute: calendarul lucrărilor, împărțirea exactă a finanțării și cine va opera conducta. Marile proiecte de infrastructură din regiune au întârziat adesea ani la rând din cauza costurilor, a instabilității sau a disputelor politice. Totuși, un investitor privat cu buzunare adânci și interes comercial direct face proiectul mai credibil decât au fost încercările de până acum.
Sursă text și foto: BBC News — articolul original