Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Fermierii au dat startul recoltării boabelor de cafea. Dragii mei cu Jurnalul sub braț, deși locuiesc de mulți ani în Costa Rica și am fost de nenumărate ori în ferme de cafea, niciodată nu am prins chiar începutul campaniei de recoltare.
Până acum. Trebuie știut că sezonul recoltei de cafea în Costa Rica începe în funcție de regiune. Am intrat într-o plantație ca să văd cum ajunge bobul pe care îl găsim dimineața în ceașcă dintr-un fruct roșu cules exclusiv cu mâna.
E o muncă migăloasă, făcută în ploaie, pe pante și sub un soare care nu iartă. Cafeaua bună începe mult înainte de espressor. Am venit într-o plantație să văd cum se face.
Nu cum se bea – aici am suficientă experiență -, ci cum ajunge cafeaua din copac în ceașca pe care o bem dimineața. În Costa Rica, sezonul recoltei nu începe în aceeași zi peste tot. Altitudinea și microclimatul fac diferența.
În unele zone, primele fructe coapte apar încă din august, în timp ce marile regiuni producătoare intră în sezon în septembrie, octombrie, noiembrie sau decembrie. Acum, marile plantații se pregătesc pentru lunile în care dealurile vor fi pline de oameni cu coșuri la brâu. Iar când fructele devin roșii, începe munca adevărată.
Fructul de cafea seamănă cu o cireșică. De altfel, localnicii îi spun simplu „cereza”. Când este copt, devine roșu și este gata de cules.
Problema este că pe aceeași ramură poți găși fructe roșii, verzi și unele care încă nu sunt pregătite, iar culegătorul trebuie să le aleagă. Nu există butonul „select all”. Cu mâna, fruct cu fruct, sunt desprinse cele coapte, iar cele verzi rămân pentru următoarea trecere.
Pentru cafeaua de calitate, selecția începe chiar aici, în plantație. Muncitorul are un coș prins de brâu și se mișcă printre rândurile de arbuști. Când coșul se umple, cafeaua este dusă la punctul de colectare și cântărită.
Pare simplu. Dar după câteva ore petrecute pe o pantă, nu mai pare deloc simplu. Ceea ce noi numim „boabă de cafea” este, de fapt, sămânța fructului.
În interiorul cireșei se găsesc, de regulă, două semințe. Fructele sunt duse la „beneficio”, locul unde începe procesarea. Cireșele sunt trecute prin mașini care desprind pulpa de semințe.
Apoi acestea sunt spălate cu apă, iar după ce sunt curățate, sunt puse la uscat. Cafeaua este întinsă în straturi la soare și întoarsă periodic, să se usuce uniform. Soarele face aici o parte importantă din treabă, dar oamenii trebuie să fie atenți și la vreme.
Iar în Costa Rica vremea nu prea respectă programul nimănui. Mai ales acum, când suntem încă în plin sezon ploios. Cafeaua are nevoie de apă, dar prea multă apă la momentul neconform poate încurca lucrurile.
Acum, când ploile încă sunt prezente în mare parte din țară, plantațiile sunt verzi și viguroase. Pentru fermieri însă începe perioada în care trebuie să urmărească atent maturarea fructelor și să se pregătească pentru recoltă. În lunile următoare, când sezonul de cules va intra în plin, dealurile din regiunile cafetiere ale Costa Ricăi vor începe să se schimbe, să se anime.
Vor apărea culegătorii, coșurile, lăzile, camioanele și munții de fructe roșii. După câteva ore în plantație, am înțeles un lucru: cafeaua de dimineață este suspect de ieftină pentru câtă muncă stă în spatele unei cești. Noi bem două înghițituri, ne uităm la ceas și plecăm la serviciu.
Înaintea noastră au muncit însă soarele, ploaia, pământul, planta și, în cele din urmă, omul care a cules bob cu bob ceea ce noi numim atât de simplu: cafea. În Costa Rica, cafeaua nu este doar o băutură. Este o recoltă, o meserie și, pentru multe comunități, o întreagă viață.
Iar sezonul abia începe. Noi ne revedem săptămâna viitoare, cu sănătate, în pace și siguranță. Doamne ajută!