Secretarul general al NATO, Mark Rutte, le cere aliaților să răspundă atacurilor hibride ale Rusiei prin mai mult ajutor pentru Ucraina. În aceeași zi, Washingtonul a transmis un mesaj care cântărește poate mai mult: Europa trebuie să-și asume conducerea propriei apărări convenționale. Cele două mesaje s-au auzit aproape simultan. Pe de o parte, NATO încearcă să-i arate Moscovei că fiecare provocare are un preț. Pe de altă parte, America își reduce vizibil angajamentele pe continent.
Potrivit Euronews, Rutte a spus că statele membre care „vor cu adevărat să transmită un semnal rușilor” după fiecare incident sau atac hibrid ar trebui să ofere „mai mult sprijin pentru Ucraina”. „Toate opțiunile de răspuns sunt disponibile și vom folosi tot ceea ce este necesar”, a adăugat oficialul olandez. Logica lui e simplă: Rusia e deja într-o poziție dificilă pe frontul ucrainean, iar cea mai eficientă cale de a-l descuraja pe Putin să testeze NATO este să i se complice și mai mult războiul pe care îl poartă deja. Răspunsurile simbolice la fiecare dronă sau sabotaj contează mai puțin.
Tonul lui Rutte vine pe fondul unor avertismente tot mai insistente. Joi, serviciile de informații daneze au semnalat un risc în creștere de acțiuni militare rusești împotriva unor state NATO, inclusiv de noi atacuri hibride. Presa spaniolă a relatat, în paralel, că serviciile americane de informații au avertizat mai multe capitale europene despre o posibilă operațiune rusă cu drone care ar putea viza Spania, Franța sau Italia. Dacă informația se confirmă, ar fi un semn că presiunea nu mai vine doar asupra flancului estic. Ar ajunge și în statele din sudul și vestul Europei, care până acum s-au simțit relativ ferite.
La reuniunea miniștrilor Apărării din NATO, secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a mers mai departe decât o simplă cerere de cheltuieli mai mari. El a propus o „NATO 3.0”, o alianță care să revină, după Războiul Rece, la statutul de „adevărată alianță militară dură”, cu capabilități reale de descurajare pe continent. În viziunea lui Hegseth, europenii sunt cei care trebuie să conducă apărarea convențională a Europei. Propunerea nu vine pe nepregătite. Cu câteva săptămâni în urmă, Washingtonul și-a anunțat aliații că nu va mai furniza anumite nave de război și aeronave în cazul unui atac asupra unui stat membru. Statele europene și Canada încearcă acum să calculeze cum pot acoperi golurile.
Miza e mare pentru că articolul 5 al Tratatului NATO, pilonul pe care se sprijină încrederea în Alianță, stabilește că un atac asupra unui membru este un atac asupra tuturor, dar nu obligă automat aliații să ofere ajutor militar. Într-un moment în care Statele Unite, cea mai mare armată din NATO, își reduc rolul convențional în Europa, formularea aceasta capătă o greutate nouă. Singura garanție pe care Washingtonul o menține explicit este cea nucleară: armele americane staționate în Europa rămân pe loc și continuă să fie esențiale pentru descurajare. Pentru capitalele europene, concluzia e incomodă. Umbrela nucleară rămâne, dar apărarea de zi cu zi, de la avioane și nave până la protecția împotriva dronelor, va trebui asigurată tot mai mult din propriile resurse.
Sursă text și foto: Mediafax — articolul original