Inteligența artificială le complică serios socotelile companiilor când vine vorba de securitate cibernetică. E în același timp o tehnologie care trebuie protejată, un instrument care ajută la apărare și o armă tot mai la îndemâna atacatorilor. Pentru Angela Manolache, partner și head of financial services la KPMG Consulting, asta nu e un motiv să tragi frâna adopției AI. Concluzia ei e că protecția trebuie construită în paralel cu tehnologia, nu adăugată după ce aceasta e deja implementată.
„Acum, multe din războaie se mută în spațiul virtual”, a spus ea la conferința organizată de KPMG și Ziarul Financiar, „Make growth happen: operational resilience”. Consultanta a descris AI-ul ca pe o sabie cu două tăișuri: le permite echipelor de securitate să detecteze amenințările mai ușor și să reacționeze mai repede, însă aceleași capabilități ajung și în mâinile celor care atacă. Rezultatul, în formularea ei, este „o nouă plajă de riscuri” la care companiile sunt expuse.
Soluțiile pe care le propune nu sunt spectaculoase, și tocmai de aceea sunt credibile: responsabilități clar alocate, controale integrate în sisteme, monitorizare continuă, capacitatea de a răspunde rapid atunci când apare un incident și, paradoxal, chiar instrumente bazate pe AI. Ideea de fond este că securitatea nu mai poate fi o etapă de final de proiect, bifată după lansare. Trebuie să fie o considerație care merge „mână în mână” cu adopția.
Cât de mult a acaparat subiectul agenda specialiștilor se vede și în cifre. Studiul KPMG despre securitatea cibernetică, realizat anual din 2020, identifică în ediția din acest an opt priorități strategice, iar șase dintre ele sunt legate de inteligența artificială sau influențate de aceasta. E un semnal clar că liderii din tehnologie nu mai tratează AI-ul ca pe un proiect-pilot periferic, ci ca pe o variabilă care redesenează întreaga hartă a riscurilor.
Băncile sunt probabil cel mai bun test pentru această abordare. Potrivit Angelei Manolache, în sistemul bancar adopția AI este mai mare decât în alte sectoare, sau cel puțin gradul de experimentare este vizibil mai ridicat. Tot aici însă miza e mai mare: încrederea clienților și disponibilitatea continuă a serviciilor sunt esențiale. O breșă sau o întrerupere cauzată de un sistem AI vulnerabil nu înseamnă doar pierderi financiare, ci și o lovitură de imagine greu de reparat.
Contextul de reglementare împinge în aceeași direcție. În Uniunea Europeană, instituțiile financiare trebuie deja să demonstreze reziliență operațională digitală în fața autorităților, iar introducerea accelerată a AI-ului în procese critice va aduce inevitabil întrebări noi din partea supraveghetorilor. Băncile care tratează securitatea ca pe un cost amânat riscă să constate că au de recuperat mai mult decât au câștigat din viteza adopției.
Sursă text și foto: Ziarul Financiar — articolul original