Pentru Nadia Comăneci, un viitor sportiv nu se recunoaște după medalii, ci după gesturi mărunte: copilul care intră în sală cu zece minute înainte de antrenament, cel care face 11 sau 12 repetări în loc de zece, cel care exersează și acasă. Prima gimnastă notată cu 10 la Jocurile Olimpice și fostul internațional Ciprian Marica transmit același mesaj. Sportul nu produce doar campioni, iar valoarea lui pentru un copil se vede mai ales în caracterul pe care i-l formează.
Mesajul e important pentru că mulți părinți pleacă de la o așteptare greșită. Puțini dintre copiii care încep un sport vor ajunge sportivi profesioniști, iar asta nu înseamnă că anii petrecuți la antrenamente au fost pierduți. Disciplina, responsabilitatea, curajul și capacitatea de a trece peste un eșec rămân și după ce copilul renunță la competiție. „Copiii au foarte multă energie şi această energie trebuie îndreptată către sport”, spune Comăneci. Ea pune disciplina pe primul loc printre lecțiile pe care un copil le primește în sală.
Portretul făcut de fosta gimnastă merge însă dincolo de munca în plus. Copilul pe care îl descrie ca exemplu știe să analizeze o competiție ratată și caută să înțeleagă ce are de îmbunătățit. În același timp, rămâne alături de colegi și îi ajută când le e greu. Comăneci vorbește și despre curiozitate și curaj, și despre ceva ce nu se poate impune din afară: pasiunea. „Pasiunea este extrem de importantă şi dragostea pentru ceea ce faci”, spune ea. Fără pasiune, disciplina devine o corvoadă. Cu ea, copilul acceptă mai ușor că progresul vine greu și că performanța e rezultatul unui drum lung.
Ciprian Marica pornește din alt sport, dar ajunge la aceeași concluzie. „Talentul deschide uşa, dar ceea ce te face să rămâi este rezilienţa”, spune fostul atacant. În fotbal, ca în orice sport de competiție, niciun rezultat nu e definitiv. După un meci pierdut urmează un nou antrenament și o nouă partidă. Copiii care înțeleg repede lucrul acesta „se ridică mai repede” și acceptă că o înfrângere nu înseamnă că totul s-a terminat, ci că „în următoarea săptămână mai e o altă bătălie”.
Pledoaria celor doi apare într-un moment potrivit. Copiii petrec tot mai mult timp în fața ecranelor, iar România apare frecvent în sondajele europene printre țările unde oamenii fac cel mai puțin sport. Faptul că o sportivă ca Nadia Comăneci insistă asupra valorii educative a sportului, nu asupra medaliilor, schimbă perspectiva. Sportul de masă nu mai e doar o etapă de selecție pentru performanță, ci o investiție care îi folosește copilului indiferent unde ajunge. Rămâne de văzut cât de bine se va regăsi această idee în orele de educație fizică și în bugetele cluburilor de copii și juniori, unde rezultatele au contat de obicei mai mult decât formarea.
Sursă text și foto: Ziarul Financiar — articolul original