La cinci ani după ce a ajuns la Cluj-Napoca fără să știe o vorbă românește, Ibrahima Mamadou Sall, originar din Mauritania, este doctor în patologie veterinară și are 14 publicații științifice. Cercetarea lui, făcută la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară, se ocupă de o întrebare practică: ce se întâmplă când o plantă folosită de generații în medicina tradițională africană este testată cu metode de laborator.
Planta aflată în centrul doctoratului este Combretum micranthum, cunoscută în Africa de Vest drept kinkeliba. Sall i-a studiat compoziția, siguranța la diferite doze și posibilele efecte antioxidante, antibacteriene și antiinflamatoare. A lucrat inclusiv cu modele de inflamație intestinală, iar rezultatele le-a analizat din punct de vedere biochimic, hematologic și histopatologic. Proiectul a presupus colaborări cu universități și centre de cercetare din Franța, Austria și Bosnia, iar o parte din muncă s-a desfășurat în Algeria.
Subiectul îi este aproape din copilărie. Familia lui practică medicina tradițională de mai multe generații, iar plantele erau date de obicei sub formă de ceai, fără ca dozele să fie mereu măsurate riguros. „Când eram copil, îl întrebam foarte des pe tata: «De ce folosim plantele medicinale acestea? Cum le folosim?»”, povestește cercetătorul. Când a început doctoratul, și-a pus întrebarea ce poate face concret pentru comunitatea lui. Miza, spune el, depășește o singură plantă: vrea să arate cum pot fi caracterizate aceste plante, ce compuși conțin, cât de toxice sunt și ce efecte terapeutice au, iar acolo unde există dovezi, cum pot intra în medicina modernă.
Drumul spre Cluj a început în Maroc, unde a studiat doi ani. Un profesor de acolo, care fusese în România, i-a vorbit despre universitatea clujeană, iar Sall a aflat apoi de bursele oferite de statul român și a candidat. Familia știa puține despre România, dar un unchi stabilit în Belgia l-a încurajat să plece. Era, totuși, o decizie grea: un doctorat înseamnă cel puțin patru ani într-o țară nouă, departe de familie și prieteni.
Începutul, în noiembrie 2021, a fost marcat de singurătate și de bariera limbii. „În prima săptămână spuneam doar asta”, își amintește el despre primele expresii învățate: „Te rog frumos”, „Nu vă supărați” și „Am o întrebare”. Treptat, orașul a devenit loc de rutină, între laborator, lectură, sport și activitățile comunității africane din Cluj.
Sursă text și foto: Radio Cluj — articolul original