Stațiunile balneare din România ar trebui să trateze pădurea din jur ca pe o resursă de sănătate, nu ca pe un simplu decor. Este concluzia unui punct de vedere semnat de Lajos Vajda, de la Clusterul Balneoturistic Transylvania și președinte al Asociației NaturaVita, care cere ca starea pădurii și calitatea aerului să conteze în deciziile de dezvoltare ale acestor localități.
Argumentul pornește de la un efect concret: coronamentul arborilor atenuează extremele de temperatură, iar umbra și contactul cu natura fac mai plăcut timpul petrecut afară. Autorul citează, în acest sens, un studiu semnat de De Frenne și colaboratorii, din 2019. Condiția este însă ca pădurea să fie sănătoasă, vegetația să rămână continuă, iar condițiile locale să permită asta.
Vajda face apoi o trimitere la tradiția balneară europeană, în care promenadele uneau izvoarele și parcurile cu pădurile din apropiere. Plimbarea și popasul făceau parte din ritmul curei, nu veneau în plus. Refacerea acestor legături, prin trasee accesibile, locuri de odihnă și activități adaptate nevoilor oamenilor, ar readuce natura în experiența de zi cu zi a stațiunii. Autorul se referă și la rețeaua Great Spa Towns of Europe.
Textul nu aduce date noi despre pădurile din jurul stațiunilor românești, ci pune întrebări pentru cercetare. În ce stare se află acestea și cum le afectează seceta, fragmentarea și presiunea construcțiilor? Ce arată măsurătorile despre aerul din stațiuni și despre diferențele dintre pădure, parc și zonele construite? Și ce poteci ar putea lega din nou tratamentul de mișcare și de odihna în natură, fără să strice liniștea și biodiversitatea?
Miza ține și de felul în care se construiește în stațiuni. Dacă datele despre aer și microclimat ar intra în planurile de dezvoltare, pădurea ar deveni criteriu de decizie, nu doar peisaj de păstrat. Întrebarea lansată de autor rămâne deschisă: cum ar arăta stațiunile dacă sănătatea pădurii și calitatea aerului ar cântări în fiecare hotărâre?
Sursă text și foto: Transilvania Business — articolul original