De ce ajung unii bărbați să formeze cupluri cu femei cu 10, 15 sau chiar 25 de ani mai tinere? Două cercetătoare din Franța încearcă să măsoare cât din răspuns ține de bani și statut, nu doar de atracție. Studiul, apărut în septembrie 2026 în seria IZA Discussion Papers, a stârnit interes și în presa clujeană.
Lucrarea se numește „The Price of Youth: Income and Age-Hypergamy”, adică „Prețul tinereții: venitul și hipergamia de vârstă”. O semnează Claudia Senik, de la Sorbona și IZA@LISER, și Anne Solaz, de la Institutul Național de Studii Demografice din Franța (INED). Prin hipergamie de vârstă înțeleg tiparul în care unul dintre parteneri, de regulă bărbatul, este semnificativ mai în vârstă decât celălalt.
Miza metodologică stă în datele folosite. Autoarele au pornit de la baza administrativă franceză FIDELI, care acoperă exhaustiv populația, și s-au uitat la cuplurile nou formate. Așa au putut urmări în același timp vârsta, veniturile și tipul fiecărui cuplu, fără să se bazeze pe eșantioane mici sau pe declarații subiective.
Cercetătoarele testează două ipoteze, preluate din teoriile socio-biologice și patriarhale. Prima spune, în formularea lor, că „cu cât un bărbat este mai bogat, cu atât partenera sa tinde să fie mai tânără”. A doua pornește de la ideea unui schimb între vârstă și venit: dacă el funcționează, diferența de vârstă și cea de venit dintre parteneri ar trebui să crească împreună, iar partenerul mai bogat ar trebui să fie și cel mai în vârstă.
Formulările din prezentarea studiului, „Banii cumpără tinerețe” și „Prețul tinereții depinde de sexul cumpărătorului”, sugerează că relația nu arată la fel pentru bărbați și pentru femei. Fragmentul disponibil nu detaliază însă rezultatele, așa că nu putem spune încă cât de puternic este efectul sau în ce condiții apare. Pentru asta e nevoie de textul integral al lucrării.
Sursă text și foto: Știri de Cluj — articolul original