Un eseu cultural propune o lectură neobișnuită a Clujului: orașul văzut ca un organism cu ritm propriu, în care timpul se măsoară mai puțin în ore și mai mult în straturi de istorie literară. Punctul de plecare este lumea ceasurilor biologice, adică mecanismele interne care ne reglează somnul, veghea și comportamentul. De acolo, autorul ajunge la scriitorii și gânditorii legați de Cluj și Transilvania.
Paralela se sprijină pe un experiment celebru. Jean-Jacques d’Ortous de Mairan a arătat, folosind planta Mimosa pudica, că aceasta „știe” când se face noapte chiar și într-un întuneric complet. Eseul pune față în față această constatare și personajele lui Ion Agârbiceanu, care par să poarte un fel de ceas moral: o conștiință ce se trezește indiferent de presiunile istoriei. Pavel Dan e invocat alături de Agârbiceanu pentru timpul interior al satului ardelean, cu ritmuri lente, aproape geologice, și al comunităților de pe Someș.
Cel mai greu argument îi aparține lui Lucian Blaga, profesor la Universitatea din Cluj. În metafizica lui a cunoașterii, timpul nu e o simplă succesiune, ci un mister care învăluie ființa. Textul îl compară cu ideea de „gene-ceas” (clock genes), care ne dictează biologia fără ca noi să le conștientizăm codul. Comparația e mai degrabă o licență de eseist decât o demonstrație, dar are meritul că leagă două vocabulare care rar se întâlnesc. În aceeași cheie sunt amintite revistele de avangardă din Clujul interbelic, care explorau ruptura dintre timpul cosmic, cel cronologic și cel lăuntric al artistului.
Ultima treaptă a raționamentului ține de urbanism. Eseul invocă moștenirea regretatului arhitect Vasile Mitrea, cel care a desenat cartiere ale Clujului și a susținut integrarea cursurilor de apă în viața orașului. Concluzia autorului: omul modern, prins între timpul mecanic al ecranelor și cel biologic al corpului, își caută echilibrul în armonia dintre om, natură și ritmurile istoriei locale, pe care scriitorii ardeleni au urmărit-o dintotdeauna. Nu e o știre, ci o invitație la reflecție, iar mizele ei sunt culturale, nu practice.
Sursă text și foto: Informația de Cluj — articolul original