Fotograful Szabo Tamas, omul care a prins în cadre aproape șapte decenii de viață clujeană, a murit la 93 de ani. Vestea a căzut ca o pierdere grea pentru lumea culturală din Cluj, unde numele lui era legat de o bună parte din imaginile pe care orașul le păstrează despre sine.
S-a născut în 1933, la Arad, dar la Cluj a ajuns încă din anii ’50 și aici și-a construit întreaga carieră. A lucrat ca fotograf la Muzeul Etnografic al Transilvaniei, unde a activat peste trei decenii, iar obiectivul lui a însoțit și viața Teatrului Național și a Bibliotecii Academiei Române. Cu cele mai importante publicații ale vremii a colaborat constant.
Dincolo de instituțiile pentru care a lucrat, Szabo Tamas a urmărit felul în care se schimbă orașul: străzile, oamenii, spectacolele, ritmul de zi cu zi. Din această privire de lungă durată au ieșit albume devenite repere, printre care „Cluj-Napoca. Un oraș în mișcare” și „Strada. Cluj-Napoca”. Fotografiile lui au ilustrat, în plus, peste 150 de volume.
Munca i-a fost recunoscută și în afara țării: în 1978, Federația Internațională de Artă Fotografică (FIAP) i-a acordat titlul de artist fotograf. Pentru clujeni, însă, valoarea arhivei lui stă mai ales în faptul că oferă o evidență vizuală a transformărilor din oraș, de la cartiere și piețe până la scena culturală, din care generațiile viitoare vor putea reconstitui cum arăta și cum trăia Clujul de altădată.
Sursă text și foto: Informația de Cluj — articolul original