Zece decenii de repertoriu clujean încap, între 16 și 18 octombrie, într-un singur foaier. Teatrul Național „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca deschide publicului expoziția „Contraste repertoriale”, o selecție de afișe, fotografii și caiete-program din propria arhivă, găzduită în Foaierul Rang II. Expoziția face parte din cea de-a XV-a ediție a Întâlnirilor Internaționale de la Cluj.
Curatorii sunt Emma Pedestru și Alexandru Ceban. Potrivit Emmei Pedestru, citată de actualdecluj.ro, selecția vrea să arate cum s-au schimbat de-a lungul a zece decenii atât politicile repertoriale, cât și felul în care teatrul își promovează spectacolele.
Diferențele dintre epoci se văd cel mai bine în titluri. „O scrisoare pierdută” a fost pusă în scenă la Cluj încă din 1920, la scurt timp după inaugurarea teatrului românesc, și a revenit pe afiș în 1950 și în 1959. În anii ’70–’80, alături de Shakespeare, Molière și Goldoni, arhiva consemnează texte românești și contemporane, dar și autori ca Fernando Arrabal, Wolfgang Borchert sau Marin Sorescu. În 1978 se jucau „A treia țeapă” și „Fluierul fermecat”, iar în 1979 „Cum vă place”, „Afară, în fața ușii” și „Hangița”.
Din arhiva regizorului Mihai Măniuțiu, pentru anii ’80 și începutul anilor ’90, apar „Macbeth”, „Viața e vis”, „Îmblînzirea scorpiei”, „Antoniu și Cleopatra”, „Lecția” și „Tulburarea apelor”, dar și „Emigranții” sau „Anunț la mica publicitate”. Un singur program din februarie 2010 pune lângă „Livada de vișini – o continuare” piese precum „Mansardă la Paris cu vedere spre moarte”, „Slugă la doi stăpâni”, „Dansul morții”, „Chemarea lui Matei” și „Noaptea Walpurgiei sau Pașii Comandorului”. În aceeași perioadă s-au jucat „Psihosis 4:48” și „Purificare”, de Sarah Kane, „Cântăreața cheală”, de Eugène Ionesco, și „Șefele”, de Werner Schwab.
Nu e prima oară când instituția își scotește arhiva în fața publicului. În 2019, la centenarul teatrului românesc, a organizat „Plimbări printr-un secol de teatru clujean”, cu documente, gravuri, fotografii, costume și înregistrări video. Expoziția urmărea și trecerea clădirii și a instituției de la administrația maghiară la cea românească, precum și formarea primei echipe artistice românești. Teatrul a fost inaugurat ca instituție românească la 1 decembrie 1919, cu „Poemul Unirii”, de Zaharia Bârsan, primul său director român.
Sursă text și foto: Actual de Cluj — articolul original