La o vârstă la care cei mai mulți își numără nepoții, nu creditele, Viorel Pintilescu a încheiat prima săptămână de facultate. Are 87 de ani și este student la Biologie, la Facultatea de Agricultură a Universității de Științele Vieții „Ion Ionescu de la Brad” din Iași. Materia nu i se pare grea. Timpul îi lipsește: între cursuri, laboratoare obligatorii și învățatul de acasă, spune că nu-i mai rămâne aproape nimic pentru altceva.
Povestea lui a pornit din vară. Pintilescu a fost primul candidat înscris la admiterea de la USV și a fost admis la Biologie. Acum, la mai bine de șase decenii după ce a terminat liceul, stă din nou într-o sală de curs, de data aceasta de partea băncilor. Pentru „Ziarul de Iași”, a vorbit despre noul început fără emoție: „Mie mi se pare ușor. Mă descurc bine, nu-i o problemă”. Descrie profesorii ca fiind „foarte exigenți”, mai ales cu prezența la laborator, unde absențele nu sunt tolerate. Nu se plânge de asta. Spune că la Biologie nu ai cum să explici o structură dacă n-ai văzut-o la microscop.
Ziua lui arată ca a oricărui student. Orarul lasă o pauză pentru prânz, iar pensionarul mănâncă la cantină, unde, spune el, 18 lei ajung pentru felul întâi și felul doi, cu tot cu pâine. Cu colegii care i-ar putea fi strănepoți nu caută să lege prietenii. „Eu sunt pensionar, nu mă interesează treaba asta”, a spus el. Greul începe seara: „Timp nu mai există deloc. Când ajungem acasă ne apucăm imediat de lucru, pentru că e multă materie”. O parte din explicație ține de felul în care s-a schimbat învățământul superior. Biologia care pe vremuri se făcea în patru ani se face acum în trei, după modelul Bologna, așa că aceeași materie vine într-un ritm mai alert.
Cazul de la Iași e mai mult decât o curiozitate. România are una dintre cele mai scăzute rate de participare a adulților la educație din Uniunea Europeană, iar ideea că școala se termină la 20 și ceva de ani e încă puternică. Un student de 87 de ani arată că universitățile pot primi și oameni pentru care diploma nu e un pas în carieră, ci o alegere personală. Întrebarea e dacă sistemul, cu prezența obligatorie și programul încărcat, e gândit și pentru astfel de studenți sau dacă aceștia rămân excepții care reușesc doar prin încăpățânare.
Într-un județ ca Hunedoara, unde populația îmbătrânește, iar mulți foști mineri și siderurgiști au ieșit devreme la pensie, povestea lui Viorel Pintilescu ar putea spune ceva și despre ce pot face vârstnicii după ce se retrag. Până atunci, studentul din Iași are de trecut prima sesiune. Judecând după cum a început, nu pare să-și facă griji.
Sursă text și foto: G4Media — articolul original