Copiii care au primit mai puțin zahăr în primele 1.000 de zile de viață, adică din timpul sarcinii până la doi ani, par să aibă ca adulți un risc mai mic de anxietate. Concluzia vine dintr-un studiu britanic de amploare, publicat în revista Translational Psychiatry. Nu arată că zahărul provoacă tulburări anxioase, iar autorii o spun direct. Totuși, se adaugă la tot mai multe cercetări care arată că alimentația de la începutul vieții poate conta zeci de ani mai târziu.
Echipa coordonată de cercetători de la University of Surrey a folosit o situație pe care niciun comitet de etică n-ar aproba-o într-un experiment: raționalizarea zahărului din Marea Britanie de după Al Doilea Război Mondial. Restricțiile au fost ridicate treptat, așa că persoane născute la doar câțiva ani distanță au avut acces la cantități foarte diferite de zahăr în perioada de dezvoltare. Cercetătorii au analizat datele a peste 45.000 de participanți din UK Biobank, născuți între 1951 și 1956. I-au grupat după cât timp au trăit sub raționalizare, fie doar în viața intrauterină, fie și în diferite intervale de până la 24 de luni după naștere. I-au comparat apoi cu grupuri de control: oameni de aceeași vârstă născuți după ridicarea restricțiilor și participanți născuți în Irlanda.
Riscul de anxietate la maturitate a fost cel mai scăzut la cei expuși cel mai puțin la zahăr în sarcină și în primii doi ani. La femei, diferența a fost mai vizibilă: cele care nu au prins deloc raționalizarea sau au prins-o doar scurt timp au avut o probabilitate mai mare să dezvolte anxietate. Studiul a găsit o legătură similară și cu depresia, dar ea a slăbit după ajustările statistice. Un detaliu arată cât de mult pot conta obiceiurile din primii ani: cei care au trăit cel mai mult sub restricții au spus că, la maturitate, le plac mai puțin alimentele dulci.
Au apărut diferențe și la imagistica cerebrală. Cercetătorii au măsurat volumul materiei cenușii în 139 de regiuni ale creierului, iar în 80 dintre ele au găsit diferențe semnificative între grupurile definite după raționalizare. Când au comparat doar cei mai expuși la restricții cu cei care nu le-au prins deloc, diferențele au rămas semnificative în 11 regiuni, printre care unele ale cerebelului. Studiul nu explică ce înseamnă aceste diferențe pentru comportament sau sănătatea mintală. Deocamdată, ele arată doar în ce zone ar merita căutat mai departe.
Limitele studiului sunt reale și trebuie spuse clar. Raționalizarea postbelică nu a schimbat doar consumul de zahăr, ci toată alimentația familiilor. În plus, copiii născuți la câțiva ani unul după altul au crescut în condiții sociale și economice diferite, într-o Britanie care se refăcea după război. Oricare dintre acești factori ar putea explica o parte din rezultate. De aceea, studiul arată o asociere, nu o relație de cauzalitate. Autorii spun însă că rezultatele confirmă cât de importantă este nutriția în primii ani de viață.
Studiul nu e singurul care folosește această perioadă istorică. Alte cercetări au legat deja expunerea la zahăr în aceeași etapă a vieții de boli cronice, inclusiv diabetul. Pentru părinți, mesajul practic nu e nou, dar are acum încă un argument: cu cât zahărul vine mai târziu și în cantități mai mici în dieta copilului, cu atât mai bine. Pentru cercetători, urmează partea mai grea: să arate dacă zahărul însuși are acest efect sau dacă el doar însoțește alți factori care influențează dezvoltarea.
Sursă text și foto: Mediafax — articolul original