Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Marile puteri s-au certat pe bani și au blocat noul avion de vânătoare! Renunțarea recentă la planurile pentru un avion de luptă franco-german a transmis un semnal dezastruos pe întregul continent.
După acest episod, aproape toată lumea a realizat însă că autonomia strategică a Europei va fi obținută împreună sau nu va fi obținută deloc. A devenit o banalitate să spunem că Europa trebuie să-și accelereze propria independență strategică într-o lume instabilă. Un raport recent al Consiliului European pentru Relații Externe susține că liderii continentului se află în fața unui „moment al NATO, de tip Schrödinger”, în care America rămâne oficial în interiorul alianței, dar se comportă ca și cum nu ar mai fi, în timp ce amenințarea rusă devine tot mai periculoasă.
Statele Unite conduse de Donald Trump au devenit, în cel mai bun caz, un aliat imprevizibil și, de multe ori, indecis, iar ambițiile expansioniste ale lui Vladimir Putin au scos în evidență nevoia consolidării apărării europene. Pentru ca obiectivul unei autonomii sporite să fie atins, ar fi nevoie atât de o coordonare mult mai eficientă a resurselor, cât și de o cooperare reală între industriile naționale de apărare. Niciuna dintre aceste condiții nu a fost însă îndeplinită în această lună, atunci când Franța și Germania au abandonat un proiect comun, de peste 100 de miliarde de euro, pentru construirea unui nou avion de luptă în cadrul programului modernizat „Future Combat Air System” („Sistemul de Luptă Aeriană al Viitorului”), în care era implicată și Spania.
Lansat inițial de către Emmanuel Macron și Angela Merkel, în 2017, proiectul a fost abandonat din cauza unor divergențe imposibil de soluționat între „Dassault”, compania franceză de aviație din acest program, și „Airbus”, compania europeană de industrie aerospațială, al cărei departament de apărare are sediul în Germania. Colaborarea, care ar fi fost una dintre cele mai mari din istoria Uniunii Europene, s-a împotmolit din cauza disputelor privind transferul de tehnologie, precum și a insistenței companiei „Dassault” de a juca rolul principal. După cum a remarcat și Spania, care avea, de asemenea, un interes major în acest proiect, imaginea creată nu a fost deloc una favorabilă.
„Interesele industriei au fost puse înaintea intereselor de securitate și apărare ale Europei, iar acest lucru mă îngrijorează profund. ”, mărturisea Margarita Robles, ministrul spaniol al Apărării, cu doar câteva zile în urmă. Poziția dominantă a Parisului în domeniul apărării europene a reprezentat o sursă de mândrie națională în perioada postbelică.
Franța nu dispune însă de resursele necesare pentru a se moderniza singură într-o epocă a rivalității dintre marile puteri, în care noile tehnologii transformă radical viitorul războiului și strategiile de descurajare. Nici celelalte state ale Uniunii Europene, inclusiv Germania – și nici Marea Britanie, după Brexit – nu au aceste resurse.