Douăzeci și cinci de elevi din zece școli sibiene s-au transformat în culegători de folclor și au adus la lumină, prin interviuri cu bunici, meșteri și vecini, un tezaur pe care riscă să-l pierdem fără să ne dăm seama. Rezultatul muncii lor este caietul „Micii cercetători descoperă patrimoniul cultural imaterial” nr. 5, lansat pe 25 septembrie, lectura pe care Maria Șpan, etnolog-antropolog și cadru universitar la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, o recomandă în această săptămână cititorilor Tribuna.
Proiectul reunește copii din mediul rural și urban, din localități ca Sibiu, Gura Râului, Racovița, Sebeșu de Jos sau Turnu Roșu, coordonați de nouă profesoare din învățământul primar și gimnazial. Nouă dintre micii autori au mai scris și în caietul anterior, semn că activitatea prinde rădăcini și devine, pentru unii dintre ei, o practică recurentă. Interviurile au depășit granițele județului Sibiu, ajungând să capteze amintiri și de la purtători de patrimoniu din Alba, Hunedoara și Mureș.
Dincolo de valoarea documentară, Maria Șpan vede în acest demers o formă de dialog intergenerațional rar astăzi: copiii ajung să asculte, să înregistreze și să înțeleagă cunoștințele deținute de bătrânii comunității, pe care îi numește „biblioteci în flăcări” — oameni care, odată plecați, iau cu ei o lume întreagă de tradiții netransmise. Ea atrage atenția că materialele strânse de elevi s-ar putea transforma, în timp, într-un inventar oficial al elementelor vii de patrimoniu cultural imaterial din județul Sibiu și într-o listă a meșterilor populari din zonă, un instrument pe care autoritățile locale nu-l au încă.
Proiectul nu a rămas o inițiativă strict locală: a fost prezentat ca model de bună practică la a 16-a întâlnire a Rețelei de experți în patrimoniul cultural imaterial din sud-estul Europei, organizată de Centrul Regional pentru Salvgardarea PCI din Sud-Estul Europei, sub auspiciile UNESCO, și de Biroul UNESCO regional pentru Europa, în octombrie 2022. Recunoașterea internațională arată că experiența de la Sibiu poate servi drept exemplu și pentru alte comunități confruntate cu aceeași problemă: pierderea memoriei orale odată cu generația care o deține.
Patrimoniul cultural imaterial, explică etnologul, înseamnă tot ce transmitem fără să putem atinge: legende, proverbe, cântece și dansuri tradiționale, colinde, obiceiuri, rețete, meșteșuguri și cunoștințe despre natură. Maria Șpan le recomandă cititorilor să parcurgă acest caiet nu doar ca pe o colecție de amintiri, ci ca pe un îndemn: fiecare dintre noi este, la rândul lui, purtător de patrimoniu și responsabil pentru ce alege să transmită mai departe.
Sursă text și foto: Tribuna — articolul original