Bruxelles vrea ca europenii să plătească mai puțin pe electricitate, însă cele mai mari economii ale Uniunii refuză să primească de la Comisia Europeană rețeta după care să ajungă acolo. Executivul comunitar propune reforma tarifelor de rețea și a taxelor care încarcă facturile, iar Franța, Germania, Italia, Polonia, Spania și alte state membre au răspuns că astfel de decizii trebuie să rămână la guvernele naționale, nu să fie prinse în reguli europene rigide.
Disputa privește o parte a facturii pe care consumatorii o observă rar, deși o plătesc lunar. Prețul energiei propriu-zise e doar o componentă. Peste el se adaugă costurile de transport și distribuție, accizele, TVA-ul și diverse contribuții, pe care statele le folosesc pentru a finanța rețeaua, regenerabilele sau propriile bugete. Comisia pornește de la ideea că aici există loc de ieftinire, fără să se umble la piața angro. Pentru capitale, însă, tocmai aceste componente sunt pârghii de politică internă, la care nu vor să renunțe.
Momentul nu e ales întâmplător. De la criza energetică declanșată în 2022, prețul electricității a devenit o temă de competitivitate pentru industria europeană, care plătește mai mult decât concurenții din Statele Unite sau China. Pe lângă asta, e o temă politică explozivă: facturile mari alimentează nemulțumirea față de tranziția verde și dau argumente partidelor eurosceptice. Bruxellesul caută un răspuns vizibil la nivelul întregii Uniuni, însă guvernele se tem că un model unic nu se potrivește unor sisteme energetice foarte diferite.
Diferențele chiar sunt mari. Franța se bazează pe energia nucleară și are propriul mecanism de reglementare a prețurilor. Germania trebuie să finanțeze extinderea masivă a rețelelor ca să ducă energia eoliană din nord spre sudul industrial. Polonia încă depinde puternic de cărbune. Fiecare dintre aceste țări are alte costuri de acoperit și alte priorități, așa că o formulă comună de calcul al tarifelor ar produce inevitabil câștigători și perdanți. Niciun guvern nu vrea să afle abia după adoptarea regulilor că e în a doua categorie.
Cel mai probabil, propunerea Comisiei va fi diluată în negocieri până devine o listă de recomandări și principii generale, cu o marjă largă de aplicare la nivel național. E un scenariu des întâlnit la Bruxelles când statele mari se unesc împotriva unei inițiative. Rămâne de văzut dacă un compromis de acest tip va schimba ceva pe facturile oamenilor sau doar va muta responsabilitatea înapoi la guverne. Acolo, tentația de a folosi taxele pe energie ca sursă de venituri rămâne la fel de mare.
Sursă text și foto: Jurnalul Național — articolul original