Un locuitor din Alaska încasează anual, direct în cont, o sumă din banii petrolului statului său. Un om care trăiește la câțiva kilometri de Neptun Deep, cel mai mare proiect de gaze descoperit în România în ultimele trei decenii, nu vede niciun ban direct din această bogăție. Iar întrebarea nu mai poate fi evitată: dacă țara are resurse, de ce cetățeanul nu simte asta nicăieri altundeva decât la pompă și pe factura de gaze?
Nu e o idee ruptă din filme. Alaska are un fond construit special din veniturile petroliere, din care fiecare rezident eligibil primește un dividend anual — 1.000 de dolari în 2025. Guyana, intrată recent în clubul statelor cu petrol offshore, a plătit aproape 500 de dolari fiecărui cetățean major, exact în momentul în care veniturile ei din resurse au explodat, o situație asemănătoare cu cea a României de acum. Dar nu toate experimentele au reușit: Mongolia a plătit lunar, timp de trei ani, bani din veniturile miniere, până când costurile au devenit insuportabile și statul a fost nevoit să renunțe la scheme și să redirecționeze fondurile spre programe sociale.
România stă, pentru moment, în zona fără decizie. Romgaz și OMV Petrom împart în proporții egale proiectul Neptun Deep, prima producție fiind estimată pentru 2027, iar la capacitate maximă zăcământul ar putea genera circa 8 miliarde de metri cubi de gaze anual — un volum care schimbă calculul energetic al țării și, prin dividende și taxe, aduce bani direct la buget. Problema nu mai este dacă România câștigă din asta, ci ce face cu ce câștigă, pentru că gazul extras nu se mai regenerează niciodată.
Discuția are o relevanță aparte pentru Mureș, județ așezat chiar în zona de interes a investițiilor energetice din Transilvania, unde deciziile luate la nivel național despre resursele statului se simt direct în prețul utilităților și în perspectivele economice locale.
Dilema rămâne deschisă: banii din Neptun Deep se topesc în bugetul curent, an de an, ajung la „băieții deștepți din energie, se transformă în infrastructură și educație, sau devin, ca în Alaska, un fond pentru generațiile viitoare? Până când cineva va decide clar, singurul beneficiu vizibil al românului obișnuit riscă să rămână, ca până acum, doar factura.
Sursă text și foto: Zi de Zi — articolul original