Naționala U21 a României a ratat din nou calificarea la Campionatul European de tineret, după un nou eșec acasă, 0-2 cu Finlanda, al treilea meci consecutiv pe teren propriu în aceste preliminarii în care tricolorii nu au reușit să înscrie niciun gol. Paradoxal, înfrângerea a trecut aproape neobservată în comparație cu vâlva creată de eșecul naționalei mari cu Bosnia-Herțegovina, produs cu doar 48 de ore înainte, deși regresul reprezentativei de tineret spune mult mai mult despre starea reală a fotbalului românesc.
Diferența se vede limpede dacă te uiți doar șapte ani în urmă. În 2019, la turneul final din Italia, România U21 ajungea în semifinale și conducea cu 2-0 Germania grație dublei lui George Pușcaș, înainte ca nemții să egaleze din penalty după pauză și să decidă în minutul 90, apoi în al patrulea minut de prelungiri, pentru un 4-2 care a trimis-o pe Mannschaft în finală.
Finala aceea a fost câștigată de Spania, 2-0 cu Germania, prin golul lui Dani Olmo, după ce iberic trecuseră și de Franța în cealaltă semifinală, 4-1, venind de la 0-1. Mulți dintre cei care priveau atunci de pe bancă — Pedro Porro, Brahim Diaz, Marc Cucurella — alături de titulari precum portarul Simón, Fabián Ruiz, Mikel Merino sau Oyarzabal, au devenit între timp nume mari ale fotbalului european, unii contribuind chiar la readucerea unui trofeu major pe continent.
Generația română de acum șapte ani era un amestec de trei vârste: de la cei născuți în 1996 — Căbuz, Nedelcearu, Rus, Florin Ștefan, Pușcaș — la cei din 1997, cu Radu, Manea, Nedelcu, Cicâldău și Ivan, până la nucleul dur al echipei, cei opt jucători din 1998: Ciobanu, Pașcanu, Man, Olaru, Ianis Hagi, Coman și Adrian Petre. Cei mai tineri, din 1999, erau portarul Vlad, Boboc, Grigore, Băluță și timișoreanul Dragomir.
Comparația cu adversarii de atunci întărește senzația de regres: Ivan Sunjic, croatul care a bătut România U21 în 2019, a jucat deja la un Campionat Mondial, iar portarul englez Dean Henderson, învins și el acasă la noi cu 4-2, a rămas la fel de solicitat în vitrina marilor competiții. Un asemenea decalaj se simte și la nivelul academiilor de tineret din Transilvania, inclusiv la Sibiu, unde dezvoltarea unor jucători capabili să umple vidul lăsat de generația 2019 rămâne, pentru moment, un obiectiv declarat, nu unul atins.
Sursă text și foto: Sporttim — articolul original
