Claudia Oprea, care semnează ca Nina, a ajuns la prima expoziție de autor, iar tonul ei e unul personal, aproape confesiv. Cele 12 lucrări din „Culoare, stil, dor!” pornesc de la trei teme: identitatea, vulnerabilitatea și regăsirea de sine. Pentru un artist aflat la început de drum, o asemenea alegere e un risc. Pe pânză ajunge o parte din propria biografie, nu doar o demonstrație de tehnică.
Expoziția este una privată, iar formatul spune ceva despre felul în care a fost gândită. Nina nu a căutat o sală mare și un public numeros. A preferat un cadru restrâns, mai potrivit unor lucrări care cer apropiere. Din prezentarea proiectului reiese că pictura a fost pentru ea o cale de a înțelege și de a vindeca trăiri greu de spus în cuvinte, adică un mijloc de a transforma experiențe grele în ceva luminos.
Pseudonimul nu e doar un detaliu de stil. Pentru mulți artiști, un nume de scenă face loc unei identități separate, în care își permit să fie mai expuși decât în viața de zi cu zi. Faptul că o expoziție despre identitate e semnată cu alt nume decât cel din buletin pare, în cazul Ninei, parte din poveste, nu o simplă coincidență.
Titlul are ceva din felul în care vorbește un pictor despre propria meserie: culoarea ca materie de lucru, stilul ca semnătură, iar dorul, un cuvânt greu de tradus, ca stare din care pornesc lucrările. Un debut personal pe scena artelor plastice nu garantează recunoaștere. Pentru Claudia Oprea, această primă expoziție e însă un punct de plecare clar. De acum rămâne de văzut dacă limbajul vizual construit aici va crește în proiectele următoare.
Sursă text și foto: InfoMureș — articolul original