Chiriile din România au crescut cel mai rapid din toată Uniunea Europeană: potrivit Eurostat, în trimestrul al doilea din 2026 au fost cu 41,2% peste media anului 2025. Paradoxul e că se întâmplă în țara cu cei mai mulți proprietari din blocul comunitar. Aproximativ 94% dintre români locuiesc într-o casă sau într-un apartament care le aparține. Asta înseamnă că o parte foarte mică a populației suportă o scumpire pe care marea majoritate nici nu o simte direct.
Cele două cifre nu se contrazic, ci se explică una pe alta. Când aproape toată lumea stă în locuința proprie, piața de închiriere rămâne îngustă și are puține locuințe disponibile. O piață atât de mică reacționează brusc la orice creștere a cererii. Cei care caută o chirie sunt de regulă tineri la început de carieră, studenți, angajați mutați pentru un loc de muncă sau familii care nu își permit încă un credit ipotecar. Toți concurează pentru aceleași câteva apartamente, așa că proprietarii au mână liberă la prețuri.
Există și o latură socială pe care media de 94% o ascunde. Cifra arată un patrimoniu impresionant pe hârtie, dar nu spune nimic despre starea locuințelor, despre cât de aglomerate sunt sau despre locul în care se află față de locurile de muncă. Mulți proprietari locuiesc în orașe sau sate care se golesc, în timp ce oamenii pleacă spre centrele unde sunt slujbele. Acolo nu au o locuință proprie și ajung să plătească chirii tot mai mari.
Fenomenul se vede și în județul Alba. Alba Iulia și orașele cu zone industriale atrag studenți și angajați din alte localități, iar oferta de apartamente de închiriat rămâne limitată. Pentru acești oameni, statistica europeană se traduce direct în suma plătită la sfârșitul lunii.
Pe termen scurt, presiunea are puține șanse să scadă. Construcția de locuințe noi nu ține pasul cu cererea din marile centre, iar dobânzile și condițiile de creditare îi țin pe mulți tineri în chirie mai mult decât și-ar dori. Dacă în România nu apare un segment real de locuințe construite special pentru închiriere, fie de dezvoltatori privați, fie prin programe publice, paradoxul ar putea rămâne la fel: o țară de proprietari în care cine nu are o casă plătește tot mai mult pentru una.
Sursă text și foto: Alba24 — articolul original