Oamenii trăiesc mai mult, însă sistemele financiare continuă să fie construite pe ideea unor cariere lineare, a unor gospodării stabile şi a unei singure treceri la pensie, arată raportul „The Future of Personal Finance” (Viitorul finanţelor personale), realizat de UniCredit împreună cu National Innovation Centre for Ageing din Marea Britanie. Potrivit studiului, longevitatea nu mai este o problemă demografică a viitorului, ci una care cere reproiectarea produselor şi serviciilor financiare încă de acum.
O viaţă mai lungă înseamnă perioade mai lungi de expunere la întreruperi ale veniturilor, probleme de sănătate, responsabilităţi de îngrijire şi costuri în creştere, iar deciziile financiare importante devin mai dese şi mai legate între ele. Speranţa de viaţă la nivel global a ajuns la 73,5 ani în 2025, în timp ce doar 34% dintre adulţii din ţările incluse în studiile OCDE au atins nivelul minim de educaţie financiară. În plus, 16,2% din populaţia Uniunii Europene este expusă riscului de sărăcie sau excluziune socială, ceea ce arată că beneficiile unei vieţi mai lungi nu sunt distribuite egal, potrivit raportului.
Autorii identifică patru schimbări majore care creează noi cerinţe pentru bănci, angajatori şi companiile orientate către consumatori: parcursurile de viaţă flexibile, împărţirea responsabilităţilor financiare, planificarea anticipativă şi veniturile flexibile. Prima schimbare priveşte renunţarea la etapele fixe ale vieţii. La nivel global, 40% dintre oameni spun că au trecut prin instabilitate financiară după o întrerupere neplanificată a carierei, cauzată de o pauză profesională, de o boală sau de o pensionare neaşteptată.
În Croaţia, de exemplu, tinerii pleacă din casa părinţilor la o vârstă medie de 31,1 ani, cu aproape cinci ani mai târziu decât media UE. Recalificarea, îngrijirea unei rude, revenirea la muncă sau retragerea treptată din activitate se pot transforma în penalităţi financiare. Raportul susţine că băncile, asigurătorii şi angajatorii ar trebui să dezvolte modele de eligibilitate, rambursare, economisire şi beneficii care se adaptează la schimbările din muncă, venituri şi familie.
A doua schimbare este faptul că gestionarea banilor devine o responsabilitate împărţită între gospodării şi generaţii. În UE, 45% din populaţie este implicată în activităţi de îngrijire neplătită, iar una din zece persoane are simultan mai multe roluri de îngrijitor. Persoanele care îngrijesc, cele mai multe fiind femei, au adesea venituri mai mici, contribuţii mai reduse la pensie şi o siguranţă financiară mai scăzută la vârste înaintate.
Raportul vede aici o oportunitate pentru accesul delegat securizat, planificarea financiară comună şi permisiunile multi-utilizator, fără ca utilizatorii să piardă controlul sau confidenţialitatea. A treia schimbare este legată de anticipare. La nivel mondial, 1,3 miliarde de adulţi rămân în afara sistemului financiar formal, peste jumătate dintre ei fiind concentraţi în opt ţări.
Pe de altă parte, 41% dintre respondenţii unui sondaj N26 au declarat că economisesc lunar, iar o treime pun bani deoparte pentru urgenţe sau achiziţii importante. A patra schimbare arată că flexibilitatea devine o nouă formă de siguranţă. În 2025, 72% dintre angajaţii americani incluşi în cercetare aveau cel puţin o sursă secundară de venit, iar 59% dintre angajaţii chestionaţi la nivel global au spus că ar prefera controlul asupra programului de lucru în locul unui salariu mai mare.
Veniturile neregulate nu ar trebui să însemne automat acces mai redus la credite, protecţie sau acumulare de avere pe termen lung, spun autorii. Pentru companii, tendinţa creează cerere pentru sisteme de plată care pot integra mai multe surse de venit şi pot împărţi banii între cheltuieli, economii, asigurări şi taxe, iar angajatorii pot rămâne competitivi prin protecţie portabilă, sprijin pentru recalificare şi formule de pensionare graduală.