Canada vrea să grăbească aprobarea unei noi conducte de petrol. Ottawa recunoaște astfel deschis că dependența aproape totală de piața americană a devenit un risc economic, nu doar o vulnerabilitate teoretică. Proiectul este gândit să ducă țițeiul canadian spre alți cumpărători. Mesajul politic e limpede: după doi ani de tensiuni comerciale cu Washingtonul, guvernul nu mai vrea ca prosperitatea uneia dintre cele mai mari puteri petroliere ale lumii să depindă de un singur client.
Cifrele arată cât de mare e miza. Statele Unite cumpără marea majoritate a petrolului exportat de Canada, iar mare parte din infrastructura de transport a fost construită de-a lungul deceniilor pe axa nord-sud. Prin urmare, rafinăriile americane au avut mereu un avantaj de negociere și au putut cumpăra țițeiul canadian cu discount. Când administrația Trump a început să folosească tarifele vamale ca armă politică împotriva vecinului din nord, această dependență s-a transformat dintr-o problemă de preț într-una de suveranitate economică.
Decizia vine în continuarea liniei adoptate de guvernul lui Mark Carney. În 2025, acesta a trecut prin Parlament o lege care permite accelerarea proiectelor considerate de interes național, tocmai pentru a scurta procedurile de avizare care, în Canada, se pot întinde pe ani întregi. Conducta e un test important pentru acest mecanism. Dacă Ottawa reușește să o deblocheze rapid, guvernul își demonstrează promisiunea că poate construi mare și repede. Dacă proiectul se împotmolește în tribunale, criticii vor spune că legea a fost mai mult declarativă.
Nu va fi un drum ușor. Istoria recentă a conductelor din Canada e plină de proiecte anulate, întârziate sau ajunse la costuri uriașe. Extinderea Trans Mountain spre coasta Pacificului a fost finalizată abia în 2024, după ce statul a fost nevoit să o cumpere și a cheltuit mult peste estimările inițiale. Comunitățile indigene ale căror teritorii ar putea fi traversate, grupurile de mediu și unele guverne provinciale au deja argumente și precedente juridice. Iar faptul că guvernul vrea să grăbească procedurile poate alimenta acuzațiile că protecția mediului și consultarea comunităților sunt sacrificate pentru calcule geopolitice.
Pe termen lung, contează și cine ar cumpăra petrolul. Piețele asiatice, în special, caută surse stabile de aprovizionare. Pentru provinciile producătoare, mai ales Alberta, un nou coridor de export ar însemna prețuri mai bune și mai puțină expunere la deciziile de la Washington. Rămâne întrebarea dacă o investiție de asemenea anvergură mai are sens economic într-o lume care își propune să reducă consumul de combustibili fosili. Probabil că Ottawa pariază că cererea globală de petrol va rămâne suficient de mare cât timp conducta are nevoie ca să se amortizeze.
Sursă text și foto: Al Jazeera — articolul original