Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Hepta/Prognoza pe termen lung: iarnă instabilă, cu risc de perturbare a vortexului polar Un nou vortex polar se formează, în această perioadă, deasupra Polului Nord, mai puternic decât în mod obișnuit pentru mijlocul lunii septembrie. Deasupra Polului Nord se formează, chiar în aceste zile, un nou vortex polar , mecanismul atmosferic care dictează, în bună măsură, cât de aspră va fi iarna la latitudinile medii, inclusiv în Europa.
Datele din septembrie arată un start de sezon peste medie, dar primele prognoze pe termen lung indică un scenariu mult mai complicat pentru mijlocul iernii, cu o posibilă perturbare majoră influențată de dezvoltarea unui Super El Niño în Pacific. Vortexul polar este circulația atmosferică de iarnă care se formează deasupra regiunilor polare, extinzându-se de la suprafață până în stratosferă, la peste 30 de kilometri altitudine. Funcționează ca un perete rotativ de aer rece care ține masele de aer arctic „închise” în jurul polului.
Cu cât vortexul este mai puternic și mai stabil, cu atât aerul rece rămâne captiv la latitudini înalte, iar Europa și America de Nord au parte de ierni mai blânde. Un vortex slăbit sau perturbat, dimpotrivă, permite aerului polar să „scape” spre sud, aducând episoade de frig accentuat și ninsori la latitudini medii. Analizele din a doua jumătate a lunii septembrie arată o răcire rapidă a stratosferei și o scădere accentuată a presiunii la altitudinea de aproximativ 30 de kilometri, semne că vortexul polar se organizează eficient încă din această toamnă.
La nivelul stratosferei medii, vânturile circulare sunt ușor peste normalul specific acestei perioade a anului, ceea ce indică un start solid al sezonului rece 2026-2027. Dincolo de startul promițător, modelele sezoniere ale Centrului European pentru Prognoze Meteorologice pe Termen Mediu (ECMWF) și ale serviciului meteorologic britanic (UKMO) indică, independent unul de celălalt, o slăbire a vortexului polar în perioada de vârf a iernii, cu vânturi stratosferice sub media multianuală și presiune în creștere în stratosfera medie și inferioară. Acest tipar poate evolua spre o Încălzire Stratosferică Bruscă (SSW), un fenomen în care temperatura din stratosferă crește rapid, cu zeci de grade în doar câteva zile, iar vânturile care mențin vortexul se pot inversa complet.
Efectele unui astfel de eveniment ajung, de regulă, la suprafață în 10-30 de zile, modificând tiparele de vreme la latitudini medii. În Pacificul tropical se dezvoltă, în acest moment, un episod El Niño foarte puternic, cu anomalii termice oceanice care depășesc pragul de +2°C, suficient pentru a fi clasificat drept „Super El Niño”, unul dintre cele mai intense înregistrate în ultimele decenii. Istoric, episoadele puternice de El Niño au tendința de a slăbi vortexul polar în a doua parte a iernii, prin amplificarea undelor atmosferice care transportă energie spre stratosferă.
Configurația actuală, presiune scăzută în nord-vestul Pacificului, în zona Insulelor Aleutine, și presiune ridicată peste Groenlanda și nordul Canadei este exact tiparul asociat, în trecut, cu perturbări majore ale vortexului polar, inclusiv în timpul ultimului Super El Niño, din iarna 2015-2016. Dacă perturbarea prognozată se confirmă, analiza a peste 30 de evenimente similare din trecut arată că, în intervalul de 30 de zile de după o Încălzire Stratosferică Bruscă, majoritatea Statelor Unite și a Europei de Nord și Centrală înregistrează, de regulă, temperaturi sub normalul perioadei. Pentru Europa, răspunsul depinde însă puternic de configurațiile de presiune existente la momentul respectiv, iar unele prognoze sezoniere indică, la altitudini mici și medii, chiar un deficit de zăpadă pe ansamblul iernii, cu posibilitatea unor episoade scurte, dar intense, de frig și ninsoare, mai ales dacă vortexul se destabilizează efectiv.