Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată hepta/Presiunea politică uriașă care apasă pe axa SUA-Arabia Saudită Războiul dintre Statele Unite și Iran intră într-o etapă în care frontul nu mai poate fi delimitat printr-o simplă linie pe hartă. Conflictul se extinde dincolo de confruntarea directă dintre Washington și Teheran, ajungând în Yemen, Irak și Arabia Saudită și transformând infrastructura energetică și rutele comerciale în arme de luptă.
În același timp, negocierile diplomatice se împotmolesc, iar presiunea economică începe să se întoarcă împotriva celor care au mizat pe un conflict scurt. Pentru Donald Trump și prințul moștenitor saudit Mohammed bin Salman, cunoscut drept MBS, aceasta este partea cea mai incomodă a tabloului general – un război care trebuia să fie controlabil riscă să devină un conflict regional ale cărui consecințe nu mai pot fi gestionate de la Washington sau Riad. În ultimele zile, rebelii Houthi, aliați ai Iranului, au preluat controlul asupra unei mari părți a litoralului yemenit de la Marea Roșie și au atacat infrastructura energetică saudită.
În paralel, un atac cu drone a forțat închiderea conductei petrol iere „East-West”, care traversează Arabia Saudită. Atacul ar fi fost lansat din Irak, acolo unde operează miliții șiite susținute de Iran. În acest fel, Arabia Saudită ajunge în prima linie a conflictului, iar vulnerabilitatea sa devine o slăbiciune a întregii economii energetice din Golf.
Pentru Riad, problema nu este doar securitatea. În egală măsură, pentru saudiți se află în joc capacitatea de a exporta petrol și, implicit, finanțarea ambițioaselor proiecte de transformare economică asociate cu „Vision 2030”, programul strategic de dezvoltare industrială și socială al Arabiei Saudite, lansat în 2016 sub coordonarea lui MBS. Confruntarea dintre SUA și Iran are, în realitate, trei dimensiuni, care se influențează reciproc.
Prima este războiul militar, a doua este războiul economic, iar a treia este lupta pentru controlul narațiunii, mai exact bătălia pentru a convinge propriile electorate și lumea, în general, că fiecare tabără deține inițiativa și avantajul. Într-un mod surprinzător, pe care puțini îl anticipau în urmă cu câteva luni, problema cea mare pentru administrația Trump este că evoluțiile recente complică toate cele trei fronturi. La începutul conflictului, SUA și Israelul au mizat pe superioritatea lor militară și pe ideea că Iranul poate fi înfrânt rapid.
Rezistența Iranului a spulberat însă această perspectivă. Închiderea Strâmtorii Ormuz și atacurile asupra statelor din Golf au demonstrat că Teheranul dispune de mijloacele necesare pentru a extinde costurile războiului mult dincolo de propriul teritoriu. Evoluțiile de pe frontul economic funcționează, paradoxal, oarecum în favoarea iranienilor.
Închiderea Strâmtorii Ormuz și blocada americană impusă Iranului au transformat petrolul într-una dintre principalele arme ale conflictului. Washingtonul încearcă să sufoce economia iraniană prin limitarea exporturilor de petrol. Teheranul încearcă, în schimb, să provoace suficiente perturbări pe piețele energetice pentru a face costul războiului insuportabil pentru adversarii săi.
Până la atacul Houthi, Casa Albă putea susține că această strategie funcționează. O parte a petrolului continua să ajungă pe piața mondială, iar Arabia Saudită și celelalte state din Golf încercau să ocolească Ormuz prin rute alternative, transportând petrolul către porturile de la Marea Roșie și Golful Oman. Atacul asupra conductei „East-West” lovește însă în plin exact această strategie.
Dacă asemenea atacuri se repetă, iar traficul maritim este amenințat și în zona îngustei Strâmtori Bab al-Mandeb, alternativele la Ormuz devin și ele vulnerabile. Pentru MBS, aceasta este o problemă strategică majoră.