Vladimir Putin a avertizat joi că Rusia va folosi „toate armamentele de care dispune” dacă enclava Kaliningrad sau orice alt teritoriu rus va fi atacat direct. A spus-o la Clubul de dezbateri Valdai, forumul unde Kremlinul își transmite de obicei mesajele către Occident. Putin a evitat să rostească expresia „arme nucleare”, dar în contextul actual omisiunea spune destul. Declarația confirmă și ridică la nivel prezidențial avertismentele pe care diplomații ruși le-au lansat în ultimele două zile.
„Este inevitabil”, a insistat liderul de la Kremlin. El a descris un atac asupra Federației Ruse drept momentul în care problema utilizării întregului arsenal ar apărea „imediat” pe agendă. Totodată, a respins ideea că ar fi vorba de o amenințare: „Noi nu speriem pe nimeni”, a spus Putin, prezentând avertismentul ca reacție la ceea ce Moscova numește încercări de intimidare. A enumerat trei astfel de încercări: pregătirile europene pentru un posibil război cu Rusia la sfârșitul deceniului, manevrele NATO din Marea Baltică și capturarea unor nave rusești. Pe toate le-a numit „escaladare”.
Cel mai interesant detaliu este referirea la calendar. „Nu avem intenția de a ataca nici în 2029, nici în 2030, nici în 2050”, a spus Putin. Anii nu sunt aleși la întâmplare. Ei corespund estimărilor serviciilor de informații și ale unor guverne europene, care au avertizat că Rusia și-ar putea reface capacitatea militară până la finalul deceniului suficient cât să testeze Alianța. Pe aceste estimări se sprijină o mare parte din programele de reînarmare ale Europei. Când Putin spune că nu va ataca, îi răspunde direct argumentului folosit de capitalele occidentale pentru a cere bugete de apărare mai mari.
Liderul rus a recunoscut că NATO are un potențial economic și demografic mult superior Rusiei. A adăugat însă că Moscova are un „avantaj competitiv” în armamentul strategic, cu o aluzie limpede la rachetele hipersonice, pe care, a spus el, „nimeni altcineva nu le deține”. „Noi vom decide care va fi acesta”, a afirmat Putin. Mesajul e coerent cu doctrina rusă din ultimii ani: dezavantajul convențional e compensat prin descurajare strategică, iar pragul de folosire a armelor de acest tip rămâne vag tocmai ca să-i țină pe adversari în incertitudine.
Kaliningradul, fostul Königsberg din Prusia Orientală, intrat sub control sovietic în 1945, este cel mai sensibil punct de pe harta Mării Baltice. Enclava nu are legătură terestră cu restul Rusiei: e prinsă între Polonia, Lituania și mare, iar aprovizionarea ei depinde de rute pe care statele NATO le pot controla. De aici vine și miza declarațiilor de la Moscova. Kremlinul a anunțat deja că o eventuală „blocadă aeriană și maritimă” a Kaliningradului ar fi pentru el un „casus belli” și a lăsat să se înțeleagă că ar putea răspunde inclusiv nuclear. NATO a calificat aceste afirmații drept „retorică militară”.
Tensiunile s-au acumulat în ultimele luni. Statele Alianței au organizat mai multe exerciții militare lângă granițele enclavei, iar Moscova a reacționat cu un document în care condamnă o „creștere în putere fără precedent” a activității militare NATO la frontiera de vest a Rusiei. Pentru moment, ambele tabere par să folosească retorica pentru a-și marca liniile roșii, nu pentru a anunța o acțiune concretă. Totuși, cu cât Marea Baltică devine mai aglomerată de nave militare, exerciții și incidente legate de flota comercială rusă, cu atât crește riscul ca o neînțelegere pe mare să ducă la exact scenariul pe care Putin spune că vrea să-l evite.
Sursă text și foto: G4Media — articolul original