România intră în octombrie cu un sistem energetic aflat la limită. Dunărea are un debit scăzut, hidrocentralele produc mai puțin decât de obicei, iar reactoarele de la Cernavodă ar putea să nu fie repornite în siguranță luna aceasta. Guvernul a reacționat prelungind măsurile speciale pentru protejarea Sistemului Electroenergetic Național (SEN). Motivul e simplu: în orele de vârf, consumul ar putea ajunge la 8.000 MW, iar acum nu e clar de unde ar veni toată această energie.
Problema nu vine dintr-o singură sursă. Ani la rând, hidrocentralele și centrala nucleară au fost cele două surse stabile ale producției de electricitate din România, cele care țineau sistemul în echilibru când vântul nu bătea sau soarele apunea. Acum ambele sunt slăbite în același timp, și din aceeași cauză. Centrala de la Cernavodă se răcește cu apă din Dunăre, așa că un fluviu scăzut înseamnă mai puțină energie din hidrocentrale și, totodată, un risc pentru funcționarea reactoarelor.
Transelectrica, operatorul rețelei de transport, pregătește deja măsuri de criză. În practică, asta poate însemna mai multe importuri, pornirea unor capacități pe cărbune sau gaz ținute în rezervă și, în cel mai rău caz, limitarea consumului pentru marii consumatori industriali. Nu e un scenariu nou. Secetele din ultimii ani au arătat de mai multe ori că producția de energie a României depinde mult de cât de mult plouă.
Contează și momentul. Octombrie e luna în care încălzirea începe să crească consumul, iar pe piețele regionale prețurile cresc de obicei odată cu cererea. Dacă România trebuie să cumpere masiv energie din țările vecine exact atunci, factura o vor plăti până la urmă consumatorii și companiile. De câștigat au producătorii care încă pot livra și traderii care vând energie în regiune.
Prelungirea măsurilor speciale e, de fapt, o recunoaștere a faptului că sistemul nu are destulă rezervă ca să facă față singur unei toamne secetoase. Pe termen scurt, totul depinde de ploi și de cât de repede va putea fi repornită Cernavodă. Pe termen lung, situația arată din nou că România are nevoie de capacități de stocare și de producție care să nu depindă de nivelul Dunării.
Sursă text și foto: Jurnalul Național — articolul original