Manchester City a fost găsită vinovată în cel mai grav dosar disciplinar din istoria Premier League. O comisie independentă a stabilit că, între 2009 și 2018, clubul a folosit contracte fictive ca să-și umfle artificial veniturile și să ascundă costuri de peste 900 de milioane de lire sterline, potrivit AFP. Urmează sancțiunile. Pe masă se află o penalizare de puncte suficient de mare cât să trimită echipa în liga a doua, retragerea titlurilor câștigate în acei ani și chiar excluderea din campionat. Cu alte cuvinte, se discută acum o parte importantă din palmaresul celei mai titrate echipe a ultimului deceniu.
Liga își prezintă verdictul ca pe o dovadă de fermitate. Directorul executiv Richard Masters l-a numit „cel mai important din istoria Premier League” și a amintit că regulile încălcate au fost votate chiar de cluburi. Masters a spus că rolul ligii este să protejeze integritatea competiției și să o păstreze „competitivă și echitabilă” pentru toate echipele și pentru suporteri. Mesajul e făcut să liniștească. Totuși, Premier League a avut nevoie de ani buni ca să ajungă la o concluzie despre fapte petrecute cu peste un deceniu în urmă. Între timp, City a strâns trofeu după trofeu. Iar o sancțiune pe hârtie nu șterge ce s-a jucat pe teren.
Și miza e mare. De când șeicul Mansour bin Zayed al-Nahyan a cumpărat clubul în 2008, City a câștigat opt titluri în ultimele 15 sezoane. Tot ea a stabilit recordul de 100 de puncte într-un singur sezon, în 2017-2018, un sezon care intră și el în perioada investigată. Rivalii au tot spus că fotbalul englez a fost dominat cu bani care nu respectau regulile. Acum au o decizie oficială care le dă dreptate. E greu de crezut că un club cu asemenea resurse va accepta pedepsele fără să le conteste. Probabil urmează o luptă juridică lungă, iar forma finală a sancțiunilor s-ar putea lămuri abia peste ceva timp.
Primii care au reacționat au fost foștii jucători ai lui Manchester United. Rio Ferdinand a făcut parte din echipa care a ratat titlul în 2012, la golaveraj, chiar sezonul în care City a câștigat primul campionat din era Premier League. El a scris ironic că mai are „o medalie de pus în vitrină”. Roy Keane a fost mai direct: „Dacă aș fi jucător, aș arunca medaliile alea la gunoi fără nicio ezitare. Normal că ai face asta, e vorba de trișat.” Nu sunt doar răbufniri ale unor rivali. Ele ridică o întrebare concretă: ce se întâmplă cu echipele care au terminat pe locul doi, cu banii pierduți și cu locurile europene ratate în acei ani?
Paguba nu se oprește însă la Manchester. Simon Chadwick, profesor de strategie în afacerile sportive la Universitatea din Coventry, spune că Premier League este cel mai important instrument de „soft power” cultural al Marii Britanii. El se întreabă ce se întâmplă când publicul începe să se întrebe ce a urmărit, de fapt, în toți acești ani. Comparația care sperie liga este Calciopoli. În 2006, Serie A trecea prin retrogradarea lui Juventus și retragerea unor titluri. Era campionatul care dominase fotbalul mondial în anii ’90, iar două decenii mai târziu tot nu și-a recăpătat strălucirea. Premier League are în continuare mai mulți bani și mai multă audiență decât avea Italia atunci. Dar verdictul acesta arată că și un produs care pare de neclintit poate fi afectat când oamenii încep să nu mai creadă în rezultate.
Sursă text și foto: Jurnalul Național — articolul original