Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Timiditatea crește de la o generație la alta Boomerii cred că un introvertit e cineva tăcut, care nu socializează. Gen Z crede că e cineva selectiv cu privire la cine merită autenticitatea lui.
Pare un concept simplu, pe care majoritatea oamenilor ar trebui să cadă de acord: cineva e introvertit sau nu e. Realitatea este mult mai complicată, pentru că, pe măsură ce așteptările sociale s-au schimbat de la o generație la alta, ceea ce pare comportament introvertit pentru cineva de o anumită vârstă poate părea cu totul altceva pentru cineva mai tânăr sau mai în vârstă. Definiția clasică a introversiei este „un stil de personalitate caracterizat de preferința pentru viața interioară a minții, în locul lumii exterioare a celorlalți oameni”.
Dar introversia se așază pe un spectru, iar acest spectru este interpretat complet diferit în funcție de epoca în care a fost crescută fiecare generație. Pentru generațiile mai în vârstă, un introvertit este cineva care se izolează, fără nicio excepție reală de la această regulă. Generațiile mai tinere au, în schimb, o definiție mult mai largă a introversiei, pentru simplul motiv că foarte puțini oameni de astăzi mai păstrează totul complet privat.
Baby boomerii nu au fost mereu la fel de tradiționali și serioși pe cât sunt uneori descriși, mulți dintre ei au fost implicați în mișcarea hippie și în activism politic. Totuși, abordarea lor generală asupra vieții a rămas una mult mai convențională decât ceea ce vedem astăzi. Boomerii s-au adaptat, în timp, la noile tehnologii, dar au crescut într-o perioadă în care aproape toată comunicarea se întâmpla față în față, completată de câteva apeluri telefonice și scrisori.
Erau obișnuiți să vorbească cu oamenii, chiar dacă asta însemna doar o conversație scurtă cu un necunoscut, la coadă sau într-un hol. Această experiență i-a făcut să creadă că o persoană introvertită este cineva timid, poate chiar antisocial, persoana care nu se bagă în vorbă când toți ceilalți discută, care nu socializează la fel de deschis pe cât sunt ei obișnuiți. Pentru boomeri, introversia se măsoară prin cât de mult se expune cineva, public, celorlalți.
Una dintre trăsăturile cele mai distinctive ale generației X este independența. Mulți dintre reprezentanții acestei generații și-au asumat responsabilități importante de mici, pentru că ambii părinți lucrau, iar ei trebuiau să se descurce singuri până veneau adulții acasă. Această experiență a influențat masiv felul în care Gen X gândește introversia.
Generația X este cunoscută pentru capacitatea de a identifica rapid problemele, poate tocmai pentru că are, în general, o abordare mai pesimistă. Independența lor poate fi, aici, deopotrivă un punct forte și o vulnerabilitate. Gen X nu are nicio problemă cu cineva autosuficient.
Ce intră, pentru ei, în zona introversiei este momentul în care cineva îi exclude complet pe ceilalți, în timp ce-și rezolvă singur problemele. Sunt genul de oameni care nu vor să fie implicați social și care nu se deschid și nu se sprijină pe alții atât cât ar putea. Dacă cineva ar face un film despre introvertitul clasic, personajul ar semăna, probabil, cel mai mult cu definiția pe care o dau mileniali.
Aceasta a fost prima generație care a avut o înțelegere reală a sănătății mintale, motiv pentru care ideea de introvertit s-a mutat, pentru ei, de la „cineva liniștit” spre „cineva care are nevoie de spațiu”. Mileniali au fost prima generație crescută cu acces la tehnologie modernă, inclusiv rețele sociale, nu au avut niciodată opțiunea de a „opri” complet conexiunea cu ceilalți. Socializarea nu este, pentru ei, opțională; ce diferă este cum reacționează fiecare la ea.
Pentru mileniali, introvertiții nu întrerup complet contactul social. În schimb, îl gestionează cu moderație. Își privesc energia ca pe o monedă de schimb și înțeleg că trebuie, din când în când, să se „reîncarce”.