Meditația, vândută astăzi ca remediu aproape universal împotriva stresului, poate avea și efecte neplăcute: anxietate, atacuri de panică, frică sau paranoia. Studiile ultimilor ani au început abia de curând să documenteze aceste reacții. Un cercetător specializat în legătura dintre budism și sănătate atrage însă atenția că nu e o descoperire nouă. Textele budiste scrise cu multe secole în urmă, în diferite regiuni ale Asiei, vorbesc deschis despre pericolele practicii contemplative. Unele pomenesc chiar suferințele prin care ar fi trecut Buddha.
Mult timp, cercetarea științifică s-a ocupat aproape numai de beneficii. Lucrurile s-au schimbat în 2017, când psihologul Willoughby Britton, cercetătorul în științele religiei Jared Lindahl și echipa lor de la Universitatea Brown au început să adune și mărturiile care nu se potriveau cu imaginea idilică. În proiectul „The Varieties of Contemplative Experience” au intervievat în profunzime aproape 100 de practicanți și profesori budiști din Occident. Mulți au povestit episoade de frică, anxietate, panică sau paranoia apărute chiar în timpul meditației. Și alte studii au găsit efecte adverse. Cât de des apar însă rămâne neclar: estimările diferă mult de la un studiu la altul, în funcție de metodă și de tipul de practică analizat.
Tradițiile asiatice cunoșteau de mult fenomenul, atât de bine încât i-au dat și nume. În chineză se vorbește despre chanbing, iar în japoneză despre zenbyō, termeni folosiți pentru tulburările provocate de practica contemplativă. În alte sisteme de medicină tradițională, unele dintre aceste simptome erau puse pe seama unui dezechilibru al „vântului”, concept care apare sub diferite forme în mai multe culturi ale continentului. Chiar biografia lui Buddha conține astfel de episoade. În Marele Discurs către Saccaka, text în limba pali datat de regulă în primele secole ale erei noastre, el povestește că a avut dureri de cap și alte simptome din cauza unei concentrări extreme.
Și alte surse descriu probleme asemănătoare. O scriptură din secolul al V-lea, venită din regatul Khotan, de pe vechiul Drum al Mătăsii, relatează cazuri în care practicanți aflați în meditație profundă ar fi reacționat violent la zgomote puternice. Două texte de referință ale budismului, Perfecțiunea Înțelepciunii în 8.000 de versete și Sutra Shurangama, avertizează că tocmai cei mai avansați practicanți devin vulnerabili la ceea ce textele numesc „demoni”. Nu toate școlile înțeleg acest termen la fel. Unele se referă la entități supranaturale, altele îl interpretează psihologic, ca imagine a unor stări interioare greu de gestionat.
Cel mai tulburător episod apare în Samyukta Agama, text păstrat în mai multe limbi și datat tot în primele secole ale erei noastre. Potrivit relatării, mai mulți călugări și-ar fi luat viața după ce au practicat o anumită formă de meditație, iar Buddha și-ar fi schimbat apoi instrucțiunile. Chiar dacă istoricitatea episodului nu poate fi verificată, mesajul e limpede: tradiția care a creat aceste tehnici le-a considerat puternice și, prin urmare, riscante.
Discuția vine într-un moment în care meditația a devenit un produs de masă, oferit prin aplicații pe telefon, cursuri corporative sau retrageri de weekend, de obicei fără vreo evaluare a celor care participă. Nu rezultă de aici că meditația ar fi periculoasă pentru majoritatea oamenilor. Rezultă însă că ar trebui prezentată onest, cu riscurile ei, iar instructorii ar trebui să știe ce să facă atunci când un cursant intră în criză. Budismul a transmis aceste lucruri împreună cu tehnicile, însă în industria wellness a ajuns în mare parte doar partea care se vinde bine.
Sursă text și foto: Jurnalul Național — articolul original