În toamna lui 1996, la aproape șapte ani de la căderea regimului comunist, românii au arătat pentru prima dată că puterea de la București poate fi schimbată prin vot. Alegerile din 3 noiembrie au scos PDSR-ul lui Ion Iliescu de pe primul loc, iar prezidențialele au dus la prima alternanță democratică la vârful statului de după 1989. De acolo încolo, schimbarea guvernării prin urne a devenit un lucru normal pentru o țară care, până atunci, nu trecuse prin așa ceva. Agenția MEDIAFAX, care împlinește acum 35 de ani, a transmis acele zile pe măsură ce se petreceau.
La parlamentare, Convenția Democrată Română a ieșit pe primul loc cu aproximativ 30% din voturi. Alianța aduna opoziția anticomunistă și partidele de centru-dreapta, cu PNȚCD și PNL printre cele mai importante. Scorul nu ajungea pentru o majoritate, așa că CDR a guvernat într-o coaliție cu Uniunea Social-Democrată, construită în jurul PD și PSDR, și cu UDMR. Pentru prima dată, maghiarii intrau la guvernare, iar asta spunea ceva despre direcția pe care o alegea țara. Coaliția era însă eterogenă, cu orgolii și interese greu de împăcat, iar tensiunile ei aveau să marcheze tot mandatul care a urmat.
Candidatul CDR la președinție era Emil Constantinescu, geolog de profesie, care fusese până atunci rector al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. În politica de atunci, dominată de oameni ai vechiului aparat, un universitar venit din afara Bucureștiului aducea cu totul alt profil. Primul tur s-a ținut în aceeași zi cu parlamentarele, iar la final Constantinescu l-a învins pe Iliescu.
Și campania electorală arăta altfel decât cea de azi. Românii se informau din presa scrisă, iar ziarele centrale și locale luau tot mai des știrile de la MEDIAFAX. În ediția din 10 octombrie 1996, Adevărul scria, pe baza unei declarații date agenției de Marin Mitriș, secretar de stat și reprezentant al MAE în Secretariatul Tehnic Central, că ministerul ceruse 230.000 de seturi de buletine pentru românii din străinătate, printre ei și muncitorii plecați peste hotare. Cu o săptămână mai devreme, pe 3 octombrie, Renașterea Bănățeană cita agenția ca să le explice cititorilor că pot vota cu buletinul de identitate dacă nu primiseră la timp cartea de alegător.
Agenția avea oameni și dincolo de granițe. Corespondentul de la Washington transmitea cum vedeau analiștii americani scrutinul din România, iar Monitorul Electoral a preluat una dintre aceste relatări pe 21 octombrie 1996. Pentru o țară care încă își căuta locul în Occident, felul în care erau privite alegerile de la Washington conta. Presa din România putea astfel să arate cum se vedeau lucrurile din afară, lângă ceea ce spuneau politicienii de acasă.
Sursă text și foto: Mediafax — articolul original